Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
Zeii
La capătul unei vieţi... 87 Pe lângă misiunea culturală, Bethlen Mária depune şi o muncă plină de altruism. îşi iubeşte dezinteresat poporul, preţuieşte munca poporului său , iară a se sfii să o prezinte din oraş în oraş, contribuind astfel la bunăstarea neamului său. Este un act admirabil în zilele de astăzi - trebuie s-o iubim, stimând-o şi preţuind-o. Este un exemplu vrednic de urmat în cazul fiecărui neam74. Zeii Este seară târziu. Sunt obosit şi frânt. Meditez asupra vieţii mele şi a altora. Simt o nervozitate ciudată, asemănătoare cu acea care copleşeşte creaturile universului, atunci când presimt furtuna, şi se zguduie atomurile Naturii. Mă simt în afara zgomotelor lumii... Mă afund în gânduri şi mă întreb de ce am venit eu pe Lume, cu care înainte nu aveam nimic comun, şi de care n-am avut nevoie... Aici m-a târât destinul, sau nici n-am venit, am redevenit ? Este atât de mărginit tot ce este omenesc... Numim pământul Lume, iar aerul Cer. Şi pământul se află în aer, deci şi noi cu lumea noastră, cu pământul nostru, ne găsim în aer... Ciudat!... Scrierile noastre vechi spun că, odinioară: zeii au locuit pe pământ ! Ba chiar unul dintre zei, Cristos, a murit aici. Mahomed este înmormântat la Mekka. Zeii mai vechi: greci şi romani, au fost chiar locuitori pământeni. Mâncau, beau, făceau dragoste, ba chiar se băteau şi dacă altfel nu mergea, se dădeau şi la adulter ! Budha chinezilor şi zeii africani şi acum mai locuiesc aici în templele lor înzorzonate şi strălucitoare. îmi închid ochii, aş dori să dorm... Mă silesc să adorm, dar nu merge ! Aceşti zei mi-au luat totalmente somnul, şi îmi ţes pe mai departe raţionamentele... Ce bine era odinioară ! Zeii trăiau aici printre noi, desigur erau buni şi cumsecade, cel puţin cărţile vechi scriu numai bine despre ei ! Suspin. Dumnezeule, ce bine le-a fost acelor oameni în vechime. Dacă nu 714Vezi nota 70
