Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
Destin comun
La capătul unei vieţi... 75 Am adus argilă. Am angajat muncitori. Am comandat roţi de olar, şi am pornit. Kudelász lucra sârguincios în atelier, iar eu în camera alăturată miam început activitatea industrială. Kudelász a construit rapid cuptorul. Unul mic, deoarece nu aveam nici unde şi nici din ce să facem unul mai mare. Dar coşul înalt umplea de fum împrejurimile. Nu aveam pe nimeni aşa că pe toate trebuia să le fac singur. Pe Kudelász nu-1 pute m lua de la treabă. Dar în câteva luni s-a conturat fabrica şi totul mergea fri mos. Vasele decorative de diferite feluri, nearse încă, se tot înmulţeau. Am început executarea formelor din gips. Turnam doar cele mai potrivite. Am lărgit depozitul de argilă. Am nivelat împrejurimile clădirii, părăsite din Grădina Romei63, care devenise loc de depozitare a deşeurilor. Mergea treaba în mod febril. Se tot adunau mărfurile semiterminate şi terminate. întreaga fabrică ocupa spaţiul de la parterul clădirii... Ce era asta faţă de acele fabrici pe care le-am văzut mai târziu ! Aveam un salar lunar modest, dar mi s-au rezolvat grijile cotidiene. Viaţa mea începea să îmbrace o formă normală. Aşa gândeam, deşi chiar şi această viaţă era plină de multe necazuri. Dintre acestea cel mai mare era lipsa soluţiei de plumb. Fără de ea nu puteam face smalţul. Caolina pentru angobă o aduceam din dealurile de la Apa. Ministerul a interzis comerţul cu soluţia de plumb. Se putea cumpăra numai cu aprobarea ministerului, de la uzina chimică Phőenix, din Baia Mare. A trebuit să plec la Bucureşti. Am plecat pe o vreme viforoasă de toamnă. La Bucureşti însă vremea era frumoasă, însorită. Tocmai mergeam la Ministerul Comerţului, pe calea Victoriei. Dintr-o dată se opreşte lângă mine o maşină mare, gri, în care stătea Octavian Goga şi încă cineva. Goga mă invită să urc în maşină. Mulţumesc, dar nu pot. Am treabă. Trebuie să mă duc la Ministerul Comerţului, unde pe astăzi mi-au promis un act necesar pentru cumpărarea soluţiei de plumb. La ce vă trebuie? Ii povestesc că mă ocup de olărit. Surpriză generală. Până şi domnul de lângă Goga rămâne mirat. Apoi, face prezentările şi mai târziu am aflat că era Cioflec, critic de artă, scriitor şi colecţionar. De această dată, amândoi mă invită să urc, deoarece vroiau sămi comunice ceva foarte important. Eu - nu şi nu !... In sfârşit m-am lăsat convins. Pe drum am discutat puţin. îmi spun ceva, dar din cauza gălăgiei, nu înţeleg ce spun. Stăteam pe gânduri, ce naiba o fi asta? “ Grădina Romei, parc de agrement din Satu Mare
