Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
Destin comun
La capătul unei vieţi... 69 în ceea ce mă priveşte am simţit încă de atunci, că trebuie să fac faţă acestei critici. Trebuie să dau cât mai mult... De aceea nu prea aveam curajul să mă prezint de mai multe ori la expoziţii...57. într-un fel norocul mi-a tras cu ochiul, dar nici asta nu era altceva decât amăgire, nu aveam din asta nici un folos. In absenţa mea, expoziţia a fost vizitată de regina Maria, însoţită de Octavian Goga58. Au ales o lucrare întitulată “Păcat... păcat...’’(Kár... kár...), lăsând vorbă că după închiderea expoziţiei să o predau colonelului care făcea parte din comitetul de organizare. Se împacheta. Colegii pârliţi îşi duceau lăzile una după alta. Când colonelul şi-a făcut apariţia după tablou, i-am cerut banii, - preţul lucrării... dar... dar...! Tabloul îl pot da numai dacă i se plăteşte preţul. Că va trimite un curier la curte să aducă banii, iar până atunci să aştept. Mi-am putut permite, chiar o făceam cu bucurie, nu cumva să se creadă că din încăpăţânare nu vreau să dau lucrarea. După trei zile s-a întors curierul fără bani. Tabloul l-am adus acasă cu celelalte... Mi-am continuat viaţa obişnuită, din care dispărusem câteva săptămâni. Iarăşi căutam toate modalităţile şi mijloacele de supravieţuire. Dar, de parcă toate căile mi s-au închis mai tare. Au trecut luni de la expoziţie şi nimic, nimic... Atunci mi-am adus aminte câte lucruri frumoase au scris despre mine atât ziarele româneşti, cât şi cele maghiare şi săseşti. Mi-a venit o idee curajoasă şi mare. Am dat la toate ziarele de prestigiu din Ardeal un anunţ de mică publicitate, că deschid o şcoală ( cursuri de artă n.t.). Să se prezinte elevii, am înfiinţat un mic premiu , cu condiţia să fie acceptat pe gratis fiecare al zecelea elev talentat şi sărac - aşa se cuvine unui socialist. Aşa socoteam că aceşti elevi luaţi pe gratis, vor fi protejaţii mei, cărora le pot da locuinţă şi căldură în atelier. Lemnele de foc sunt mai puţine ?... Voi cumpăra din multele taxe şcolare... Vor fi de toate. Ce bine iar prinde un mic ajutor soţiei mele, care a suferit atât de mult cu cei trei copii mărunţi, cu şcoala şi cu bătrâna ei mamă... Şi umblam drumul nebunilor dis de dimineaţă în atelier, iar seara târziu ma întorceam. în primele zile mă întrebam curios : oare acasă s-a prezentat cineva ? Nimeni ... Nici nu mai spun că nici la atelier... Dar lemnele de foc le duceam cu mine în fiecare dimineaţă, că altfel mă bătea dumnezeu de frig. Când veneam acasă, seri dea rândul stăteam cu soţia şi visam... Dacă se vor prezenta atâţia şi atâţia 57 Aurel Popp se referă la obligaţia sa artistică faţă de aprecierile laudative ale criticii avute în urma expoziţiei clujene din 1921 58 Octavian Goga a avut o admiraţie deosebită faţă de pictorul sătmărean
