Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
Destin comun
68 Aurel Popp Dacă am primit ? Nu prea erau speranţe de reuşită. Aşa am ajuns în fruntea acelei expoziţii de artă plastică din 1921. M-am înţeles cu comitetul de organizare, fiecare ce să muncească, până mă duc acasă să-mi aduc mai multe lucrări. Acesta a asigurat spaţiul, asumându-şi toate problemele de organizare. Ne-am înţeles ca pe când mă întorc, materialul expozţiei va fi adunat, iar restul îl voi face eu. M-am întors acasă demoralizat. Dacă îmi expun lucrările, poate voi vinde ceva. Aşa mă gândeam în sinea mea Acasă cu soţia [...] Mă pregăteam cum puteam. Nu aveam bani de rame, şi între şipcile cele mai înguste mi-am aşezat chiar şi lucrările de cele mai mari dimensiuni. Sărăcia striga de pe fiecare lucrare. Si când expoziţia fusese terminată, cuprinzând toţi pictorii ardeleni mai prestigioşi, lucrările mele cu teme urlătoare erau aşezate cu modestie într-o nişă de la capătul expoziţiei, în locul cel mai întunecos. Alţii aproape că se băteau pentru locurile cele mai luminoase. Eu în mod modest m-am mulţumit cu colţul cel mai întunecat. Ştiam că lucrările mele vor trezi interes chiar dacă le-aş aşeza pe coridor, sau în stradă. Zâmbeam în sinea mea pentru înghesuială, şi-mi făceam mai departe treaba. în juriu l-am invitat şi pe Thorma János54; am petrecut cu el ore de neuitat, un adevărat suflet de artist, om până în tălpi. Expoziţia a avut un mare succes moral. Material, mai puţin. Şi s-a terminat şi cu tapajul acesta. N-am vândut nici o lucrare, dar cu atât mai mare a fost surpriza pe care am produs-o cu temele mele. Ziarele publicau comentarii unul după altul despre expoziţie. Lăudau ce era de lăudat, şi criticau pe acei care nu aveau legături suspuse sau pe acei faţă de care îşi permiteau să fie sinceri. In esenţa acestor critici se împleteau chiar şi interese etnice, pe care nici nu merită să le amintesc... S-a întâmplat ca în mod grăbit a trebuit să mă întorc la Satu Mare. Aici am citit critica lui Kós Károly55 despre expoziţie, în care constata faptul că Ardealul trebuie să aştepte adevărata artă de la Satu Mare ! Oh ! Asta este cam mult spus...Dar m-a uimit tonul acestei critici. Până atunci nu- 1 cunoscusem pe Kós Károly; în timpul pregătirii expoziţiei l-am cunoscut pe Szentimrei Jeno56, care lucra la Gazeta de Est (Keleti Ujsag). 54 Thorma János (1870-1937) pictor, reprezentant de frunte al Coloniei de pictură de la Baia Mare 55 Kós Károly (1883-1977) arhitect, grafician, scriitor 56 Szentimrei Jenő ( 1891-1959) poet, scriitor maghiar din România, care în anii '20 este redactor al ziarului Szatmári Hírlap
