Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
Revolutia curuţilor in oraşul Lobonţilor
La capătul unei vieţi... 63 în loc de odihnă, suferinţele deveneau tot mai insuportabile. Terenul mlăştinos înmulţea tot mai mult îmbolnăvirile, faţă de care cei înfometaţi nu aveau nici o rezistenţă. Tot mai des şi mai des plecau trenurile cu răniţi şi bolnavi spre Lemberg. Şi minuni totuşi se întâmplau ! Spre sfârşitul lui octombrie, soldaţii ruşi ce sufereau în primele linii ale frontului, au fost năpădiţi de un fel de febră pacifistă... Nimeni nu ştie cum a început, dar la un moment dat, ai noştri cu mai multe căruţe transportau tot feluri de alimente pe front. Oamenii din cele două tabere duşmane parcă niciodată nu s-ar fi împuşcat, ieşeau veseli, unul după altul din tranşee, râzând, jubilând, fugeau unul către altul, vorbea fiecare pe limba lui, se îmbrăţişau şi se sărutau. Toată linia frontului arăta de parcă o mare mulţime se pregătea pentru o mare adunare, veniţi de departe şi aşa cum obişnuiau rudele sau bunii amici, se îmbrăţişau, se îmbiau cu plosca şi cu alimente, pe care ai noştri le-au adus; mâncau, gustau, ca nişte vechi cunoştinţe. Apoi nu peste mult au început să danseze, batându-se prieteneşte pe umeri, înţelegându-se de parcă ar fi fost vechi prieteni şi nu duşmani... Şi toţi am crezut că a sosit PACEA...! Apoi dintr-o dată s-au auzit tunurile ! Şi toţi cei ce se imbraţişau plângând, acum împuşcau din nou...Visul a încetat, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, ne omorau din nou! Crăciunul anului 1917 m-a prins la Eger, în cadrul batalionului. Doi ani am trăit pe două fronturi groaznice, unde mii şi mii de oameni au fost nimiciţi în luptele cele mai odioase... Am adus acasă în suflet amintirea atacurilor cu gaze, atacurilor cu aruncătoare de flăcări, focurilor de armă, o muzică wagneriană, oroarea şi groaza răutăţii oamenilor, sentimente ce au crescut în mod uriaş în sufletul meu şi aşa mereu nemulţumit... Dar acasă în acest Hinterland49 cu o pace silită, nu mi-au dispărut viziunile groaznice. Nu, pentru că aici lângă tovarăşii mei nemulţumiţi din Budapesta, vechii mei tovarăşi, cu care împreună în anii studenţiei participam la manifestările anuale de întâi mai - mă stimulau din nou cu tot mai multă râvnă, până când în octombrie 1918, aceste nemulţumiri s-au transformat într-o victorioasă revoluţie ce a izbucnit pe străzile Budapestei... 49 Hinterland, spatele frontului
