Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
4 Aurel Popp Jurnalul vieţii unui artist plastic, mai cu seamă notată de el însuşi, dezvăluie întotdeauna o faţetă inedită a personalităţii acestuia. Pictoml Aurel Popp, care a trăit o viaţă deosebit de tumultoasă şi frământată, a fost una din personalităţile care a contribuit din plin la îmbogăţirea artei româneşti din perioada interbelică. Paralel cu activitatea sa artistică, s-a implicat nu odată în aprecierea la justa lui valoare al artistului în general, în activitatea obştei oraşului Satu Mare , chiar şi în viaţa politică, privind totul în primul rând prin prisma intelectualului, a artistului în special. Scrierile cu caracter autobiografic, precum şi cele cu referiri artistice legate de activitatea unor colegi pictori, sau cele cu un pronunţat caracter social sau politic ( în unele cazuri subiective), sperăm să îmbogăţească substanţial imaginea formată de-a lungul anilor, nu numai despre pictorul Aurel Popp, dar şi despre omul Aurel Popp, pasionat, asemenea operei sale, preocupat de lumea din jurul său, asumându-şi cu curaj ideile social-democrate, susţinând pe cei talentaţi deseori măcinaţi de griji şi lipsuri, luând atitudine faţă de bogaţii lipsiţi de talent, dar a căror posibilităţi de afirmare erau mult mai facile, ridicându-se cu vehemenţă împotriva nedreptăţilor societăţii în care trăia. înainte de toate era un intelectual, cu un suflet frământat, mereu nemulţumit fie cu sine fie cu lumea, un nonconformist, implicându-se cu patos acolo unde simţea că poate fi de folos. Si-a trăit viaţa obsedat chiar, de soarta breslei sale, polemizând fără menajamente, dar creând mereu, luptând în mod înverşunat pentru dreptate, cu un crez de nezdruncinat în rolul şi rostul artei alegându-şi prietenii în primul rând după valoare. Binecuvântat nu numai cu talent dar şi cu aptitudini multiple, acestea din urmă nu odată s-au întors împotriva lui, devenind piedică în viaţa sa. A pictat ororile primului război mondial, văzute şi trăite în cei patru ani de front (1914-1918), (fiind ofiţer în armata austro-ungară), într-un ciclu de lucrări dintre care lucrarea întitulată Noul Crist constituie o adevărată cronică dramatică a acestei conflagraţii mondiale redate prin intermediul unui singur personaj; a participat la mişcările revoluţionare din 1919 ; a înfiinţat o întreprindere de ceramică şi porţelanuri la Satu Mare, s-a implicat cu multă pasiune în organizarea unei expoziţii de amploare la Cluj în anul 1921, întitulată Collegium Artificum Transilvanicorum; în organizarea unui congres al artiştilor plastici din 1936, ţinut la Baia Mare; a pictat la Baia Sprie (orăşel lângă Baia Mare) lucrări ce cu curaj pot fi numite
