Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
La capătul unei vieţi... 21 culorile stridente, fără să ne pese ce facem şi pentru ce, şi nu aşa cum am învăţat până acum...Insă nu mi-a mai rămas timp să îndrept situaţia , că deja venea Aggházy şi se îndrepta tocmai spre mine. Rareori am fost aşa de emoţionat în viaţa mea «a acum. Pe cartonul meu preparat" străluceau, de-ţi lua ochii, culori sclipitoare de roşu, violet şi galben, nimeni nu ar fi putut să spună că ceea ce am pictat nu este un peisaj secession11 12. Mă mişcăm stângaci cu atât mai mult cu cât aş fi dorit mai degrabă s-o iau la fugă, dar - din păcate nu puteam. Pe undeva astfel miam imaginat starea condamnatului la moarte, când pe propriile picioare este dus la execuţie, deşi ar putea s-o ia şi la fugă. Stăteam şi aşteptam... Binecuvântatul şi bunul meu profesor îmi privea creaţia. Privea...privea. Apoi după un lung răstimp îmi spune, cu capul plecat puţin pe-o parte, de parcă nici nu vroia să mă privească în ochi: “Spune ce-i asta ?...” N-am putut să scot un mâc. “ Ce este acest roşu urlător pe pomeţi ?... Apoi acest stacojiu pe gât ? ... Dumneata vrei să pictezi peisaj având ca model un cap ?...” Cu aceasta îşi întinde mâna după paletă şi pensulă şi-mi corectează “peisajul “ , apoi fără cuvinte pleacă... Eu zdrobit sufleteşte şi trupeşte, stăteam în faţa şevaletului ca şi acela care şi-a pierdut total simţul orientării şi nu ştie încotro s-o ia... Şi omul acesta , cu o inima binecuvântată, Aggházy Gyula, a fost acela care m-a propus pentru bursă la începutul anului trei. Şi am ajuns ca din propriile puteri şi cu ajutorul a cine ştie ce forţe, să mă înscriu în anul trei. Din nou mi-am petrecut vacanţa mare la Ciarda, de multe ori, zile întregi, m-am bălăcit din nou în spuma apelor iuţi şi zgomotoase ale Tisei. In timpul liber desenam, trăindu-mi viaţa modestă împreună cu fraţii, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat de care să ne pară rău. Mama făcea curăţenie şi la şcoală pentru care primea bani separat, ceea ce completa leafa modestă de învăţător a fratelui meu loan. Fratele mai mic, Mişu, era deja cu bacalaureat, iar Otto s-a întors în clasa a opta la Beiuş. Ne adunam din când în când cu evreii bătrâni şi de multe ori aflam numeroase lucmri atât de deştepte şi inteligente despre unii oameni sau alte cele, încât rămâneam cu gura cascată. In casele preoţeşti unde noi am crescut, astfel de comentarii clare despre anumite lucruri nu s-au făcut [...] 11 carton preparat,având una din feţe grunduită, nivelând astfel suprafaţa ce urmează a fi pictată. 12 Secession, stil artistic, cunoscut în România şi sub numele de Artă 1900
