Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
18 Aurel Popp gândirea lucidă, m-au făcut socialist, atunci când încă nici chiar mie însumi nu-mi puteam da socoteală. Şi când în institut printre noi “bobocii “ s-a răspândit vestea că în sâmbăta următoare la restaurantul Vampetics în Városliget (Parcul oraşului ) se organizează o serată de către cei de anul patru, am reuşit şi eu să pun deoparte nişte bănuţi, să particip cu onoare la acest mare eveniment. Şi dintre profesori mulţi au luat parte nu numai la cina comună, dar au vizionat şi programul ce a urmat, distrându-se copios pe seama episoadelor în care colegii mai mari îi satirizau, iar noi “bobocii” le ascultam cu gura căscată şi ochii holbaţi. Aşa cam după miezul nopţii, pe la două-trei, când profesorii noştri erau gata de plecare, am pornit cu toţii în rând câte doi, la manifestaţia mută, ce ne simboliza sărăcia. De-a lungul bulevardului Andrássy, acest rând nespus de lung a intrat în fiecare restaurant şi cafenea, păşind în linişte pe lângă mese, ieşind muţi fără nici o gălăgie şi indisciplină.Mult după Nagykörút, la celălalt capăt al bulevardului Andrássy, înainte de ultima cafenea, rândul s-a destrămat şi fiecare a plecat către casă, fără să dăm şi nici cel mai mic motiv poliţiei să intervină. A fost impresionant de frumos şi infinit de simplu ceea ce a simbolizat această manifestaţie, pentru acei care-şi jertfeau viaţa în interesul cultivării Frumosului... A fost singura noastră sărbătorire comună, şi cel care a participat la ea n-a uitat-o niciodată. Iar dacă cineva avea vreun necaz, toţi concurau în a-1 ajuta. La nici o facultate n-am văzut o astfel de atitudine. In primăvara acestui an a trebuit să mă prezint pentru încorporare la Primăria din Tăşnad.7 După multă vreme , acum mi-am revăzut mulţi camarazi din copilărie. Nici mie nu-mi mergea bine, dar m-au uimit figurile lor slabe, dezbrăcate. Oare munca de la câmp era motivul, sau sărăcia? Dar nu am avut timp să le discutăm. Primarul din satul meu, Gozar Sándor m-a împiedicat să zăbovesc mai mult cu camarazii mei şi să-i mai întreb una-alta. Gozar Sándor se considera pe undeva rudă şi se gândea că este dator să mă ajute întrebând-mă dacă vreau să fiu soldat. I-am spus că eu nu vreau, dar legea... A râs de mine şi a început să-mi povestească care sunt avantajele faptului ’ Tăşnad , oraş în judeţul Satu Mare
