Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
Vremea sacrificiilor
110 Aurel Popp aduceţi sacrificii numai legendarului vostru cerb alb, ci în comun să se aducă sacrificii CONVIEŢUIRII, sădit din plin de sacrificii dese în decursul celor o mie de ani, depăşind piedicile. Numai Voi, cele două popoare, sunteţi chemate să vă apreciaţi între voi, cu bună credinţă şi încredere reciprocă. Aduceţi sacrificiul vostru, dând exemplu celorlalte popoare şi judeţului nostru, aduceţi sacrificiul vostru strămoşilor noştri care au însângerat drumul comun al viitorului; nu pentru a ne lupta, ci pentru Pacea veşnică ! Aduceţi sacrificiul vostru pentru că Timpul ne cheamă, Timpul nu aşteaptă, el înaintează spre Viitorul neprevăzut...88 16. I. 1944. CĂTRE GHEORGHE FLORIAN89, Paris Satu Mare (România) 14. II. 1948 Dragul si bunul meu Coleg ! Doar acum reuşesc să vă răspund atât la scrisoarea din anul în curs, cât şi la cea primită încă anul trecut. De la început vă cer iertare pentru întârziere. Greutăţile şi mizeria schimbă mult viaţa omului, până şi în a răspunde prompt la scrisorile ce-mi sunt adresate... Degeaba, lumea este în transformare şi eu mă supun suferinţelor transformării. Mulţi spun că ce e mult e mult, nu se mai poate suporta ! Tuturor le spun ce-mi dictează mintea şi anume: "Ce ar spune oricine, dacă înainte de sorocul naşterii l-ar fi tras din burta mamei ?" Deci, totul îşi are timpul său, contextul său, faţă de care trebuie să ne supunem, oricât de greu ar fi să suportăm întârzierea. Condiţiile de astăzi pe care le suportăm aşa de greu, sunt chiar atât de necoapte ca şi acele embrioane care sunt silite să se nască înainte de vreme. Trebuie să aşteptăm cu răbdare până când la toate le vine timpul ! 88 Apelul artistului, făcut în ultimii ani ai celui de-al II-lea război mondial, în timpul Dictatului de la Viena, constituie un adevărat "manifest" de împăciuire a naţionalităţilor , în special români şi maghiari. Aurel Popp vorbind în numele poporului său, încearcă să se adreseze în primul rând intelectualităţii ambelor popoare, demonstrând şi de această dată sentimentele sale democratice, sincere, ridicându-se mereu împotriva oricăror manifestări naţionaliste, din oricare parte ar veni ele 89 Gheorghe Florian (Flórián György) (1894 - ?) pictor, activează în cadrul Coloniei de pictură de la Baia Mare, apoi se stabileşte la Paris, unde participă la câteva ediţii ale Salonului Oficial, Salonului de Toamnă, iar în 1926 deschide şi o expoziţie personală
