Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
Vremea sacrificiilor
La capătul unei vieţi... Ill întârzierea răspunsului meu are şi alte cauze: Nu am avut bani să-mi expediez scrisorile, chiar şi acum am dubii , pe când scriu această scrisoare lungă , dacă voi mai avea bani s-o expediez. Deşi aceasta este situaţia, eu totuşi m-am apucat de răspuns, deoarece şi prin acest mod vreau să vă mulţumesc pentru amabilitate, că deşi n-am răspuns la prima scrisoare, totuşi îmi scrieţi. Vă mulţumesc şi pentru copiile lucrărilor dumneavoastră. Ar trebui să vă scriu multe despre lucrări, dar pentru că nu vă cunosc condiţiile, nu pot scrie altceva decât bazându-mă pe imaginaţia mea. Am impresia că lucraţi aşa, fiind silit de împrejurările de acolo, dar sufletul: vă este altfel ! Trebuie să fiţi altfel pentru că din scrisoare nu radiază acelaşi suflet ca din lucrări. Acestea sunt făcute pentru cumpărătorii parizieni şi oglindesc gustul lor. Desigur, al acelor parizieni care vor să cumpere astfel de lucrări ! Dar ştiu bine - Parisul are şi un alt public, care într-adevăr slujeşte o artă de un nivel mai înalt, indiferent că o face sau o cumpără, în acest fel sprijinind dezvoltarea artei ! Am fost oarecum decepţionat, mai bine zis am avut o "părere de rău" văzând copiile după lucrările dumneavoastră. M-a cuprins din nou o mare decepţie. Până acum credeam că aţi prins plugul de coame şi v-aţi pus mai serios pe treabă. Presupun că după sacrificiile făcute pentru artă, prin faptul că v-aţi părăsit căminul şi trăiţi demult printre străini, profitaţi de toate posibilităţile de acolo (vai, cât de multe mai sunt), pentru a vă dezvolta talentul dat de Dumnezeu şi vă străduiţi să creaţi opere noi, mai frumoase decât cei nechemaţi şi neserioşi ! Credeam că în acele împrejurări care se pot întâlni acolo, vă veţi regăsi, vă veţi dezvolta personalitatea şi nu veţi cădea pradă maimuţărelilor, slăbiciunea multor emigranţi şi artişti autohtoni. Fără un caracter personal, artistul nu are nici o valoare, chiar dacă ceea ce face denotă o mare pricepere ! Iată aceasta este tot ce am vrut să vă aduc de ştire, legat de artă. S-o luaţi aşa cum trebuie, adică de la un om care o viaţă întreagă a slujit acest ţel şi în mod conştient nu a deviat nicicând de la acest scop şi intenţie ! Aceasta desigur nu vrea să fie o laudă de sine, doar dorinţa de a pune în lumină, cât de mortal de serioasă este arta şi ce doreşte artistul de la ACELA - care s-a hotărât să se ocupe de ARTĂ ! O întreagă viaţă de om : o mare valoare ! Şi dacă eu, proprietarul unei vieţi omeneşti, mi-am consacrat întreaga viaţă să slujesc"arta" atunci cât de necinstit ar fi din partea mea s-o părăsesc mereu ? Dumneavoastră puteţi citi acolo în original ce spune Chateaubriand despre adevărurile artei, conform căruia trebuie să iubeşti natura - ca o blasfemie -"imitând-o". Astfel spune Chateaubriand : "Să ne ferim a crede că fantezia noastră este mai abundentă
