Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
Vremea sacrificiilor
La capătul unei vieţi... 109 condus şi de împrejurări. Văzând şi apreciind corect aceste împrejurări, profitând de ele, se formează un viitor mai bun. Poporul maghiar şi român sunt demni de o apreciere şi sprijinire deosebită. [...] Am citit scrierea ţepoasă, dar totodată îngrijorată a lui Illyés Gyula86 din "Magyar Csilag" şi cu inima fremătândă articolul lui Szentimrei Jenő87, întitulată "Fii bun până la moarte", scrisă cu inima deschisă. Cunosc deci bunele intenţii a "ce1 or buni" : dar cu toate acestea poporul meu tace, de parcă nu am simţi deasupra capetelor noastre mirosul de surcele arzânde. Ne stropesc în ochi mâlul râurilor Volga şi Nipru. Noroiul îmbibat de sângele comun în lupte, este împroşcat spre noi...! Iar ai mei, aici, cu capul băgat în nisip cred, fac tot ce trebuie, trimiţând haine călduroase eroilor noştri, pentru a mai rezista o oră în plus... Dar în suflete ? Stă încremenită răceala, iar în inimi se întăreşte aversiunea, ca piatra. Sperând, dar şi cu multă îngrijorare îmi dau seama, ce va provoca strigătul meu... aici şi acum ! Şi totuşi ! Mă adresez vouă, oameni buni ! Intindeţi o mână împăciuitoare, Voi, români, care trăiţi aici ! Voi, care împreună cu maghiarii, timp de o mie de ani aţi suportat jugul: goţilor, pecenegilor, bulgarilor, hunilor, tătarilor şi turcilor ... Şi voi maghiari, intindeţi o mână împăciuitoare, în noua situaţie, cu faţa spre Soare, aducând sacrificii în interesul păcii dintre noi, asemenea sacrificiilor aduse de strămoşii noştri, în urma marilor bătălii purtate în comun. Acesta este strigătul meu către poporul meu şi către maghiari... Către acei care-şi iubesc neamul ! Către cei care văd în viitor şi nu se uită la fumul cărui foc de sacrificiu se înalţă azi spre cer, ci la soarta mieilor din turmă. Astăzi a ne întrece unul pe altul în plângeri şi reproşuri ar fi asemenea concursului dintre cei ce stau să se înece. Să nu ne luptăm ! Dimpotrivă, să ne grăbim să ne prindem barca, întorcând-o din drum. Iar cei mai puternici să-i salveze pe cei ce stau să se înece ! Ardeleni ! Români ! Vouă mă adresez în primul rând. Cine mă înţelege, s-o facă în interesul poporului nostru şi nu în interesul său personal ! Aduceţi sacrificiul vostru dar nu numai zeilor noştri străbuni, care demult au fost acaparaţi de vulturul roman. Iar voi, maghiarii de acasă, nu 116 Illyés Gyula (1902 -1983), scriitor maghiar 87 Szentimrei Jenő, vezi nota 55
