Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
Vremea sacrificiilor
108 Aurel Popp "In Cererea dumneavoastră de stabilire a pensiei...în urma hotărârii comisiei competente a celor trei... nu a putut fi luat în considerare... Consilier ministerial." S-a isprăvit... Satu Mare, 1941, decembrie 1084 Vremea sacrificiilor Gestul meu modest, venit poate la vreme, a fost dat în vileag. Nu am fost de vină că s-a întâmplat aşa, dar este adevărat că sacrificiul meu lipsit de pretenţii, ar fi dorit să fie mai mult decât un simplu cadou al recunoştinţei. Mă grăbesc să mulţumesc ziarului "Szamos"85, pentru articolul de duminică, deorece mi-a dat posibilitatea de a-mi spune părerea. Sunt recunoscător [...] că am putut face cunoscut publicului atitudinea mea, atât în interesul poporului meu, cât şi în interesul comun al popoarelor noastre. Dar în recunoştinţa mea nu voi fi nici Iuda, nici Judecătorul nimănui. Deasupra trufiei dureroase, riscând "popularitatea", privesc spre viitorul destinului veşnic comun al popoarelor noastre. Dacă din când în când îmi aplecam capul îngrijorat pe biroul meu, nu o făceam din dorinţa de afirmare, ci dintr-un sentiment curat, atât faţă de poporul meu, cât şi faţăv de poporul maghiar. Poate nu sunt eu cel competent. [...] Sunt însă ardelean, peste strămoşii căruia au trecut croncănind vulturii romani, pecenegii, bulgarii, tătarii, apoi multă vreme turcii cu stindardele lor cu coadă de cal. Sunt fiul Ardealului ai cărui strămoşi, asemenea zilelor de azi, împreună au suferit loviturile, revoltele, pustiirile politice - maghiarii la fel ca şi poporul meu. Pămîntul Ardealului este însângerat. Aici nu se cunoaşte văicăreala, iar cinstea nu este drămuită după titluri şi ranguri. In schimb sunt pecetluiţi dacă sunt buni sau nu... Strămoşii mei au aparţinut celor buni şi cu modestie, pe această moştenire îmi strig dreptatea. Destinul popoarelor este M Manuscris aflat Ia Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Satu Mare, fondul Aurel Popp 1,5 Colecţia din ianuarie 1944 al ziarului sătmărean Szamos, negăsindu-se nu a putut fi consultat, drept pentru care nu se cunoaşte "gestul" propriu-zis la care se referă Aurel Popp
