Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)

Cetăţeanul

La capătul unei vieţi... 105 ca şi cum ar fi limba noastră. Până când nu vom ajunge la acest adevăr, nu ne putem gândi la pace în această albie a Europei de Apus şi Răsărit!" " Iar dumneavoastră care aţi spus toate acestea într-o maghiară impecabilă, spuneţi-mi vă rog, în ce limbă preferaţi să vorbiţi ?" - întrebă preşedintele. " Ungureşte, pentru că aşa am fost întrebat. Dar, asta nu înseamnă să nu mă consider ceea ce m-am născut; sau dumneavoastră în locul meu a-ţi face altfel? Aţi renega pe aceia care v-au dat viaţă ? Sau credeţi, că omul care a fost dus de soartă printre acei ce fac parte din altă rasă, trebuie să-şi schimbe culoarea ? Dacă aş fi ajuns printre negrii, ar trebui să mă vopsesc în negru, sau printre pieile roşii, în roşu ? Este adevărat că aici în Europa sunt oameni care îşi vopsesc pielea în bmn, albastru sau negru. Şi toţi acei care se maimuţăresc în culori străine, se amăgesc. Cred desigur - că în felul acesta completează lipsa naturii, fiind convinşi că astfel sunt mai deosebiţi decât alţii. Nu este un păcat şi nu o consider lipsă de modestie dacă spun, că această "schimbare la faţă" - este o înşelătorie. Se înşală pe ei înşişi, deasemena şi pe alţii. Cu atât mai mare este înşelătoria, cu cât cineva îşi ascunde într-o altă culoare eul şi sufletul, decât în ce s-a născut!" Preşedintele m-a oprit cu motivaţia să nu politizez..." Atmosfera începea să se întoarcă, parcă eu aş fi acuzatorul. Cel cu frizura "ca o perie" începea să discute pe un ton mai paşnic şi tot mai mult şi mai mult i se îmblânzea vocea. Mi se părea că simpatiza cu cauza mea... " Vă rog să răspundeţi la cea de-a treia acuzaţie şi anume că sunteţi "liber cugetător". Nu aveam nici un chef să discut acestă problemă. "Da, sunt", am spus şi aşteptam efectul. "Da, da se regăseşte şi aici pe liste, degeaba aţi nega." "Da, sunt. Dar este un păcat ? Eu acolo n-am auzit nimic rău. Despre liberii cugetători vorbesc lucruri rele numai cei neavizaţi şi numai acolo unde aceştia există ? N-o luaţi în nume de rău şi nici ca o aroganţă, dar aş aminti pe unii dintre cei renumiţi ca: Kossuth Lajos, Kazinczy Ferenc, Martinovits, care au fost şi ei liberi cugetători ! Şi dacă tot aveţi în mână şematismul, desigur trebuie să cunoaşteţi, că dintre prelaţii sătmăreni, dintre magistraţii şi funcţionarii Oraşului, nu unul a fost şi este " frate !"..."

Next

/
Thumbnails
Contents