Rusu, Adrian Andrei: Gotic şi Renaştere la Vinţtu de Jos. Documente de cultură materială din Transilvania secolelor XIII-XVII (Cluj-Napoca - Satu Mare, 1998)
Cultura materială provenită din sitularbeologic de la Vinţu de Jos
asemenea cazuri mai existaseră şi la alte mănăstiri. Formele arhitectonice şi urmele din interiorul lor fac posibilă întregirea felului în care se desfăşura activitatea religioasă din interior. Ea respecta regulile ordinului, în consonanţă cu ambianţa specifică şi mediul în care mănăstirea fusese plasată. Ne vom opri la câteva aspecte demonstrate prin inventarul arheologic. Cu toate că reglementările Bisericii catolice privitoare la folosirea vaselor liturgice sunt destul de ferme, în sensul că ele trebuiau să fie confecţionate numai din metale, de obicei preţioase, o mică descoperire din nava bisericii din Vinţu demonstrează şi posibilităţile contrarii. Ne referim la un fragment care provine în mod sigur de la un pocal (calix) de lut. Fragmentul despre care scriem a fost decorat cu benzi de lut în relief, cu crestături oblice trase în pasta moale, înainte de ardere, apoi prin ştampilare cu un instrument special care a lăsat urmele unei rotiţe cu spiţe. în sfârşit, deja complicatul decor realizat prin aplicare şi ştampilare, a fost întregit cu o smălţuire parţială, cu smalţ verde şi incolor. Fragmentul de pocal se datează sigur în secolul al XIV- lea, respectiv în vremurile de maximă prosperitate ale mănăstirii. Piesele de bronz de folosinţa ecleziastică, ale secolului al XIV-lea, au tălpi foarte asemănătoare, cu decupaje lângă tălpi ori marginea superioară. Asemănătoare este şi forma cristelniţelor, care o reproduce pe cea a potirelor, dar în formă mai mare. Pentru prezenţa unor mici statui, realizate în bronz, pledează un fragment care sugerează fie o armură, fie o piele de balaur. Cele mai interesante mărturii ale vieţii liturgice provin de la frânturile de ferecaturi de cărţi. Toate sunt de bronz, fără să aibă calităţi artistice deosebite. Impresionantă este însă cantitatea lor. în sectoarele restrânse, investigate în afara incintei mănăstirii, s-au găsit fragmente numeroase de aplici şi închizători. Ele dovedesc că zestrea de carte mânuită în mănăstire a fost una importantă. De exemplu, o aplică de carte, de formă pătrată, cu margine crestată, în mijloc sub forma unui umbo, şi cu găuri de fixare în lemn, are analogii perfecte la Buda, la mănăstirea dominicană din cetate. Aplici asemănătoare sunt semnalate şi la mănăstirea Letanovice-Klâ storiska (Cehia). Legături metalice de carte, cu decupaje în acoladă, unele cu o clamă în partea posterioară, care juca rolul unui arc, datate în intervalul sfârşitul secolului al XV- lea - începutul secolului al XVI-lea, sunt de asemenea semnalate la Letanovice- Klástoriska. Aceste descoperiri atrag deja atenţia asupra unei posibile "pieţe" de carte, beneficiară, dincolo de conţinutul propriu-zis al cărţilor, şi a unor produse decorative specifice. Ar fi fost greu de imaginat, fără o dovadă directă, că dominicanii unei mănăstiri aflată într-o zonă de colonişti catolici, situată în interiorul Transilvaniei, să fi îndeplinit misiuni prozelite la sudul Dunării. Totuşi această realitate este trădată prin două piese arheologice de o factură certă, ortodoxă, piese care nu puteau ajunge la Vinţu decât 4
