Rusu, Adrian Andrei: Gotic şi Renaştere la Vinţtu de Jos. Documente de cultură materială din Transilvania secolelor XIII-XVII (Cluj-Napoca - Satu Mare, 1998)
Cultura materială provenită din sitularbeologic de la Vinţu de Jos
aduse de misionari dominicani. Cea dintâi piesă care a fost descoperită în mănăstire este un medalion de sticlă, de formă uşor elipsoidală (28 x 26 mm). Miezul, format dintr-o pastă opacă, de culoare roşie-vineţie, cu numeroase vinişoare mai deschise la culoare ori negre-albăstrui, are în grosimea sa un relief cu personaje figurate. Recto-ul medalionului prezintă, într-o execuţie remarcabilă, scena Răstignirii, în care Mântuitorul, pe cruce, este încadrat de Sfânta Fecioară şi Sfântul loan. Deasupra scenei, despărţite de capătul braţului vertical al crucii, sunt înscrise două perechi de litere greceşti, cu duet elegant şi cu semnul de abreviere deasupra: IC şi XC. Partea posterioară a fost prinsă într-o montură de bronz, dotată cu o urechiuşă de prindere la un lănţişor-colier. Medalionul de la Vinţu face parte dintr-o serie destul de restrânsă de exemplare asemănătoare, păstrate în marile muzee ori colecţii mondiale (Londra, Philadelphia, New York, Paris, Madrid, Torino, Istanbul, Atena şi câteva foste muzee sovietice). Prototipurile acestora coboară până la cameele şi gemele păgâne. Bizantinii le-au produs din sticlă pentru a fi mai ieftine. Pe ele figurau chipuri de sfinţi, ale Mântuitorului ori mici scene religioase. Descoperirea unor exemplare pe care inscripţiile-legendă au fost concepute în limba latină a condus la presupunerea că atelierele bizantine producătoare au funcţionat în posesiuni bizantine ori au fost, pur şi simplu, produse veneţiene de tradiţie bizantină. Datarea lor în secolul al XIII-lea nu a întâmpinat obstacole serioase. La Vinţu medalionul a fost pierdut, nu aşezat în inventarul unui mormânt. Evenimentul s-a produs la oarecare timp după ce misionarii dominicani l-au adus de undeva din sudul Dunării. Foarte recent a fost făcută o altă descoperire asemănătoare, care de astă dată este o cruciuliţă de fildeş, pectorală. Având dimensiunile mici, ea a fost decorată, pe ambele feţe, cu 12 scene, fiecare înzestrată cu o legendă scrisă cu litere chirilice. Datorită caracterului foarte nou al descoperirii, nu am putea să scriem încă multe lucruri relative la provenienţa şi datarea mai exactă a piesei. Contextul de la Vinţu o recomandă însă pentru secolele XIV-XV. Caracterul ei ortodox este, de asemenea, mai presus de orice îndoială. Descoperirile de până în prezent ne îngăduie să ne referim şi la două activităţi meşteşugăreşti speciale. Este vorba, mai întâi, despre mici procese metalurgice legate de turnarea unor obiecte de bronz ori argint. Un negativ de nasture globular, pierdut ori intenţionat aruncat, trădează îndeletnicirea la care ne-am referit. Apoi, descoperirea unei aplici înzestrată cu o simbolistică cu totul insolită, o trădează pe cea de-a doua. Aplica despre care este vorba, pierdută şi ea în perimetrul mănăstirii, înfăţişează, în partea centrală, un animal fantastic, patruped, cu gât lung, de şarpe, şi cap de pasăre (?), din care se revarsă flăcări. în jurul acestei creaturi fantastice se recunosc destul de bine simboluri astrale (soare, lună) şi, eventual, o altă mică pasăre. Aplica, argintată, prezintă orificii grupate perechi. Ceea ce s-a descoperit nu este altceva decât un simbol al alchimiei. El a fost odinioară aşezată pe o lădiţă, 5
