Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Structura aşezărilor şi structuri confesionale / Siedlungs und Konfessionsstrukturen / Települési és felekezeti struktúrák
Realităţi demografice ín comită tul Ugocea 55 de 9 ani, 1 de 10 ani, 3 de 12 ani , 4 de mai mulţi ani şi la 37 neprecizaţi anii. La "străini" (venetici), 8 erau aşezaţi de 1 an, 9 de 2 ani, 9 de 3 ani, 2 de 4 ani, 1 de 5 ani, 2 de 6 ani, 3 de 7 ani, iar 7 nu aveau precizat anul aşezării. între cei aşezaţi în Ugocea găsim 4 constructori, 6 porcari, 1 cioban, 1 vizitiu, 2 olari, 1 bucătar, 2 constructori, 2 mercenari şi 2 cerşetori. O mare parte din cei veniţi au nume maghiare: Molnár, Orosz, Fazekas, Huszti, Nemet, Csordás, Bordás, Izai, Szabó, Kövesdi, Puskas, Tót, Konya, Szuhai, Dienes, Orbán, Ats, Rőt, Veleti, Meszes, Nagy, etc. Nu lipsesc însă nici numele rutene: Mihailyka, Palloka, Pekalinas, Palicska, Krajnai, Lupák, Dimircik, Maruska, Olezár, Szakuta, Mitsko, Cserepko, Makszim, etc. Printre cei veniţi la Alsókaraszlo apare un Gregoriu Fejes, nobil din Maramureş. Un alt factor, care a contribuit în această perioadă, la dislocări de populaţie, 1-а constituit invazia tătară din august 1717, în urma căreia un număr însemnat de iobagi şi nobili au fost luaţi captivi sau au fugit. Se păstrează o conscripţie a captivilor din 22 septembrie 1717, publicată de Komáromy András15 şi republicată de Szabó István în monografia sa închinată comitatului16. S-au păstrat de asemenea două conscripţii, una a domeniului Nyalab din 24 octombrie 1718 şi una a posesiunilor nobiliare din 19 octombrie 1718. Cea referitoare la anul 1717 cuprindea 42 de localităţi, cele 2 inedite recenzează 26 localităţi, din care 17 sunt comune în ambele conscripţii. O primă concluzie, care rezultă din datele pentru cele 17 localităţi comune, este că cifrele din conscripţia din 1717 sunt cu mult mai mari ca cele din 1718. Care este explicaţia? După părerea noastră, deoarece conscripţia din 1717 a fost efectuată doar la câteva zile de la evenimentul pustiirii tătarilor, ea nu avea cum să fie obiectivă . Multe familii fugite din faţa furiei tătare, nu aveau cum să se întoarcă încă la locuinţele lor. Probabil că mulţi iobagi au folosit prilejul ca să fugă de pe moşiile stăpânilor abuzivi. Apoi să nu uităm şi tendinţa, obişnuită în epocă, de a mări pagubele suferite, în speranţa unor facilităţi din partea autorităţilor. Să luăm cazul a două localităţi despre care avem date suficiente în conscripţiile epocii. Din localitatea Mátyfalva au fost duşi de tătari, conform statisticii din 1717, 36 de nobili şi 105 de ţărani, ori atât după datele conscripţiei dicale din 1713, cât şi după conscripţia din 1715, aici nu trăiau mai mult de 50 iobagi (vezi 15 Dr.KOMÁROMI András, Levéltári kutatások, ín Történelmi Tár, 1903, 2, p.442-445. 16 Szabó István, Ugocsa megye, Budapest, 1937, p.206-207
