Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Structura aşezărilor şi structuri confesionale / Siedlungs und Konfessionsstrukturen / Települési és felekezeti struktúrák
56 Viorel Ciubotă anexa IV). La fel se întâmplă în posesiunea Péterfalva, unde în 1713 erau înregistraţi 39 de capi de familie nobili (ceea ce înseamnă circa 175 de suflete). Conform conscripţiei din 1717, de aici au fost duse de tătari 177 persoane nobile17. Conscripţia din 1718 găsea aici încă 22 de capi de familie nobili (circa 100 de persoane), 2 văduve şi 2 capi de familie oameni liberi (libertini), consemnând alte 44 de persoane nobile în captivitate la tătari, precum şi pagube pricinuite locuitorilor în valoare de 6.000 florini18 19. Deci o diferenţă de 133 de persoane, ceea ce reprezintă foarte mult. Exemplele ar putea continua şi la alte localităţi: Bökény, Csorna, Királyháza, Sásvár, Veléte, etc. Sunt câteva cazuri când cifrele sunt foarte apropiate între cele două conscripţii sau sunt mai mari în cea din 1718: Feketeardó, Veréce, Tekeháza (vezi anexa IV). Oricum este incontestabil că invizia tătară a produs pagube mari, conscripţia din 1718 înregistrând şi valoric unele dintre acestea. Astfel localitatea Sasvár a suferit pagube în valoare de 790 florini, Szirma de 2301 florini, Csepe de 600 florini, Forgolány 2440 florini, Bökény de 3240 florini, etc. ( vezi anexa IV). Tot datorită conscripţiei din 1718 ne putem face o imagine asupra mărimii satelor în prima jumătate a veacului al XVIII- lea. Sunt sate mari ca de exemplu: Tama Mare cu 44 case (12 pustii), Veléte cu 39 case (11 pustii), Királyháza cu 36 case (16 pustii) etc. Dar există şi sate mici cum ar fi Valea Seacă cu 16 case (3 pustii), Bocicău cu 11 case, Kistama cu 13 case, Sósujfalu cu 19 case (8 pustii), etc. (vezi anexa IV). Revenind la conscripţiile comitatului Ugocea ne vom opri doar la 3 dintre ele şi anume la cea din 1713, 1723-25 şi la cea confesională efectuată în 1748. Nu înainte de a ne opri la un document aparte, reprezentat de conscripţia din 22 februarie 1712, care înregistrează pe lângă ţăranii iobagi, şi meseriaşii care se găseau în sate şi care aveau acelaşi statut de iobagi14. Sunt înregistraţi 11 constructori (molitor), Tiszaujhely (1), Fancsika (1), Nagyszőllós (1), Rákász (1), Rákócz (2), Őlyvós (1), Nagycsongova (1), Salánk (1), Bătarci (1), Hetény (1). Există 8 olari: Rákócz (3), Salánk (3), Feketepatak (2). Mai este înregistrat un meşter lemnar la Verbőc şi un fierar la Tămăşeni. Şase localităţi n-aveau păduri: Tiszaujlak, Keresztur, Káracsfalva, Tiszaujhely, Fancsika, Szirma, Sásvár, Szőllősvégardó, Hetény. Ne putem forma astfel o imagine despre vechimea unor meşteşuguri 17 Szabó István 1937, 206 18 Arh. SM, 941/1718 19 Arh. S M, 935/1712
