Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Lingvistică şi etnografie / Sprachwissenschaft und Volkskunde / Nyelvészet és néprajz - Contacte culturale în prezentarea muzeografică / Kulturkontakte in der musealen Präsentation / Kultúrák találkozásának múzeumi ábrázolása
Interferenţe culturale In centrul geografic al europei 511 Asfel, minele de la Coştiui, în 1353, devin domeniu regal, în anii următori implantându-se aici “oaspeţi” de diferite naţionalităţi, pentru a lucra în saline. în 1550 este semnalată prima grevă a muncitorilor din saline (una din primele greve din Europa) Pentru transportul sării, dar şi a lemnului de gorun s-a construit o cale ferată îngustă (azi abandonată), sarea şi lemnul de la Coştiui şi Ocna Şugatag se aducea la Sighet la cămara sării (la început cu căruţele, apoi cu trenul). De la Sighet sarea se încarcă pe plute şi se transportă pe Tisa în fostul imperiu. Din motive de rentabilitate, după război, munele s-au închis. Astăzi, localitatea Coştiui este binecunoscută în zonă pentru băile foarte bune indicate în bolile reumatice, ale aparatului locomotor şi afecţiuni ginecologice. Pentru cei care vin la băi există posibilităţi de cazare (motel, han, căsuţe etc.). La Coştiui, pe lângă Castel (azi şcoală), se mai poate vizita “Calvaria Sf. loan”, construită în 1742 şi biserica romano-catolică, construită din piatră în stil baroc în perioada 1807-1814. în biserică, pictura din altar aparţine pictorului Simion Hollosy-Corbul (şcoala de pictură băimăreană şi miincheneză). Tot aici, există şi o orgă, datată 1888. în sat a existat o veche biserică de lemn (1730), care a ars. Până în 1964, calvaria a fost instalată în capela ocnei, din mina care are şi un altar sculptat în sare. Astăzi, satul are mici industrii ale lemnului (mobilă, butoaie, binale etc.), turism, iar o parte din locuitori se ocupă cu creşterea animalelor. Populaţia satului este eterogenă (diverse grupuri etnice maghiarizate se consideră maghiari, ruteni, români) şi convieţuieşte armonios. Localităţi de pe Valea Vişeului VIŞEUL DE SUS Localitatea este situată pe partea stângă a râului Vişeu la confluenţa cu Valea Râului sau Vaserul, pe D.N. 18, la 125 km. De Baia Mare şi 65 km. De Sighetu Marmaţiei, cu care se leagă prin două drumuri: cel naţional (18) peste dealul Hera şi cel judeţean (186) pe Valea Izei peste dealul Moiseiului şi/sau dealul Bocicoielului. în anul 1956 comuna Vişeu de Sus primeşte statutul de oraş. La recensământul din 7 ianuarie 1992 oraşul are o populaţie totală de 19.189 de locuitori, din care: 16.230 români, 660 maghiari, 483 ucrainieni, 48 ţigani, 1.755 germani (ţipţeri), 13 alte naţionalităţi. Din perspectiva
