Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Lingvistică şi etnografie / Sprachwissenschaft und Volkskunde / Nyelvészet és néprajz - Contacte culturale în prezentarea muzeografică / Kulturkontakte in der musealen Präsentation / Kultúrák találkozásának múzeumi ábrázolása
496 Ioana Dăncus, Міна/Däncus limbă, obiceiuri şi folclor. Din păcate, aceştia în bună parte au emigrat în Germania, după 1989. O situaţie specială şi care merită o aprofundare în cercetare este felul cum s-au integrat dar şi cum şi-au păstrat specificul evreii care au venit în Maramureş. Primele ştiri despre prezenţa sporadică a lor în zonă le avem din secolul al XV-lea. Un prim document cunoscut este conscripţia din 1728 în care sunt cuprinşi 9 evrei, din care 6 în stânga şi 3 în dreapta Tisei2. La început evreii nu au avut dreptul de proprietate; pentru şederea lor, plăteau nobilului proprietar de pământ taxele de toleranţă. în anul 1773 evreii din Sighet au cerut lui Iosif al II-lea permisiunea de a-şi zidi o sinagogă şi au obţinut această aprobare în 1780. în anul 1787 erau deja 1214 evrei bărbaţi, iar în 1904, 2448 de sex masculin şi 682 femei măritate. în anul 1805 erau în total 4976, iar în 1835 totalizau 7650 de suflete3. Evreii nu s-au constituit într-o comunitate, ci s-au statornicit atât în mediul urban cât şi în cel rural (găsindu-i în număr mare în toate satele Maramureşului, dar şi la oraşe).în perioada interbelică, în Sighet la un moment dat erau populaţia majoritară. Cei de la oraş erau comercianţi şi meşteşugari. Cei de la sate, pe lângă faptul că au devenit singurii comercianţi şi meşteşugari (cizmari, croitori), au îmbrăţişat şi ocupaţiile autohtonilor români, adică au devenit evrei ţărani cu gospodărie mixtă de tip agro-pastoral. în marea lor majoritate, evreii au venit în Maramureş din Rusia, unde periodic erau supuşi pogromurilor. Străbăteau teritoriile Galiţiei şi Bucovinei până în Maramureş, unde au fost acceptaţi. Ultima mare migrare s-a produs în timpul primului război mondial, când au fugit de frica ruşilor. Recensământul din 1930 consemnează 34053 de evrei în zonă4. * * * Prezenţa minoritarilor în zonă, atât cei dispersaţi în diverse aşezări de pe Valea Tisei cât şi cei grupaţi în aşezările de pe Valea Ruscovei, dar şi ţipţerii de la Vişeu şi Borşa şi desigur evreii prezenţi în toate comunităţile maramureşene (rurale şi urbane), prin schimbul de valori materiale şi spirituale au influenţat cultura şi civilizaţia populaţiei majoritare române, dar şi aceasta a dat la rândul ei în reciprocitate. 2 FlLlPAŞCU ALEXANDRU, Istoria Maramureşului, Bucureşti, 1940, p. 168. 3 Idem, p. 169. 4 Dr. I. Dermer şi Ing. Ioan Marin, Maramureşul Românesc, Bucureşti, 1934, p. 131.
