Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Lingvistică şi etnografie / Sprachwissenschaft und Volkskunde / Nyelvészet és néprajz - Contact lingvistic: iterferete, bilingvism / Sprachkontakt, Interferenzen, Zweisprachigkeit / Nyelvi kontaktus, interferencia-jelenségek, kétnyelvűség
SOIUND. VINTILĂ 341 limitat de bilingvi"1. Aşadar, în primul caz vorbitorul bilingv este cel care se mişcă între două sisteme lingvistice, iar în al doilea caz monolingvul preia cuvântul străin şi-l integrează în limba sa maternă. împrumutul include regionalismele, citatele lexicale, cuvântul general răspândit etc., iar acest proces este urmarea firească a contactului dintre popoare şi limbi. Majoritatea covârşitoare a împrumuturilor de origine maghiară au un caracter popular, în sensul că au pătruns pe cale orală, deşi există şi câteva intrate în română pe cale cultă, reflectând realităţi ale administraţiei sau politicii acelor vremuri. „împrumuturile, indiferent de sursa şi numărul lor, au o valoare cu totul inegală şi, deci, este o greşeală de metodă (comisă adesea) tratarea lor în bloc, nediferenţiat. „Cântărirea” lor atentă arată că ele nu formează o masă unitară, ci se stratifică după criterii în care, de regulă, valoarea (răspândirea, frecvenţa, puterea derivativă etc.) se cuplează cu vechimea”7 8. Cele mai vechi împrumuturi din maghiară sunt şi cele mai cunoscute vorbitorilor de limbă română; în fapt, aproape toate aparţin lexicului fundamental al limbii noastre. în afară de acestea, o serie de alte cuvinte, mult mai numeroase, provenite tot din maghiară, se regăsesc doar în vocabularul locuitorilor din vestul şi nord-vestul României. Stricta împărţire a cuvintelor, oferită de dicţionare în general, în regionalisme, familiarisme, învechite etc. nu corespunde întotdeauna realităţii lingvistice, fiind adesea anulată de faptele limbii vii. O serie de factori extralingvistici (psihologici, culturali, sociali, politici ş.a.) au contribuit la crearea unei relative omogenizării la nivelul utilizării normei supradialectale a limbii. Astfel, un cuvânt precum cătană <din magh. katona (lit.), katana (dial.), înregistrat în DEX ca „învechit”, poate fi auzit, şi nu de puţine ori, şi astăzi, în enunţuri de tipul: „A plecat cătană”, termenul fiind utilizat, evident, în notă ironic-afectivă. Sau cuvântul bolând, înregistrat în DEX şi în DLR ca „regionalism”(<din magh. bolond), poate fi întâlnit întrun mesaj de tipul: „Nu te pune cu el: e cam bolând”, iar emiţătorul să fie o persoană originară din Dobrogea, să zicem. „învechit” şi „regionalism” este marcat în DEX şi bântui (<din magh. bánt, după L. Tamás, din magh. bántani, după DLR şi DEX)9. Or, de frecvenţa cu care e folosit, în primul rând în discuţii familiare, şi de expresivitatea acestui termen nu se îndoieşte nimeni. Cuvântul musai (< din magh.muszâj) e însoţit, în DEX, de 7 Ibidem, p.55. s Idem, Istoria limbii române. Fonetică. Morfosintaxă. Lexic. Sinteze, TUT, Timişoara, 1991, p.125-126. 9 E adevărat că doar înaintea unor expresii ( Să mă bântuie Dumnezeu!) sau a sensului a împila, a asupri apar specificaţiile reg. şi înv.
