Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Lingvistică şi etnografie / Sprachwissenschaft und Volkskunde / Nyelvészet és néprajz - Contact lingvistic: iterferete, bilingvism / Sprachkontakt, Interferenzen, Zweisprachigkeit / Nyelvi kontaktus, interferencia-jelenségek, kétnyelvűség
BILINGVISMUL ÎNTRE TEORIE $I PRACTICĂ 327 subgrupe de bilingvism (în funcţie de domeniu de activitate, de vârstă, de studii, de conjunctură etc.)." în continuare ne vom opri pe scurt asupra acestor probleme: a) Există vorbitori bilingvi care intră în categoria bilingvilor coordinativi într-un anumit domeniu de activitate, de exemplu: domeniul juridic, medical, tehnic, cel al ştiinţelor exacte etc. în discuţiile pe teme de specialitate ei dovedesc un bilingvism coordinativ perfect, fără interferenţe, în schimb, când discuţia se axează pe probleme cotidiene (şi nu un limbaj de specialitate!), bilingvismul lor se transformă în unul subordinativ, care trădează influenţa evidentă a sistemului limbii materne. Despre ce tip de bilingvism putem vorbi în astfel de situaţii? b) Unul şi acelaşi vorbitor bilingv în anumite situaţii poate fi caracterizat prin bilingvism pur, dacă la locul de muncă foloseşte perfect un alt sistem lingvistic, nu pe cel al limbii materne, iar acasă întrebuinţează exclusiv limba maternă; acelaşi vorbitor bilingv însă într-o anumită conjunctivă (de exemplu, într-un cerc de prieteni sau chiar la o întâlnire neoficială între specialişti) trece cu uşurinţă de la un sistem lingvistic la celălalt sau, uneori, chiar le amestecă. Acest ultim fenomen l-am putea numi „comoditate lingvistică”: vorbitorul apelează la unităţi lexicale care îi vin spontan în minte în momentul vorbirii, şi nu pentru că nu ar cunoaşte cuvântul dat în celălalt sistem lexical. Cuvântul nu este şi nu trebuie să fie neapărat din sistemul limbii materne. De exemplu: vorbitorul bilingv maghiar-român, care a pronunţat propoziţia: „Nézd, mennyi pălărie', nu a spus-o pentru că nu ştia echivalentul cuvântului pălărie (în maghiară „kalap”), ci pentru că acest cuvânt „і-a venit în minte” în acel moment. Acest fenomen se observă şi la vorbitorii cu „două limbi materne”, şi ei apelează cu aceeaşi uşurinţă la sistemul ambelor limbi12. c) Dificultăţile întâmpinate de bilingvi sunt legate în multe cazuri de încadrarea adecvată a enunţului într-unul dintre stilurile funcţionale (limbaje). Acestea se însuşesc în mod diferenţiat în funcţie de conjunctura în care se învaţă cel de-al doilea sistem lexical. — Dacă cea de-a doua limbă se învaţă în afara şcolii (acasă, în cercul de prieteni etc.) se însuşeşte cel mai bine limbajul cotidian. — Dacă a doua limbă se însuşeşte în şcoală, vorbitorii capătă o bază generală solidă pentru fiecare stil funcţional, ele însă necesită o perfecţionare, o îmbogăţire a cunoştinţelor într-un domeniu sau celălalt (prin cursuri de perfecţionare a limbii, prin studiu la facultate, prin studiu individual etc.).
