Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)

Lingvistică şi etnografie / Sprachwissenschaft und Volkskunde / Nyelvészet és néprajz - Contact lingvistic: iterferete, bilingvism / Sprachkontakt, Interferenzen, Zweisprachigkeit / Nyelvi kontaktus, interferencia-jelenségek, kétnyelvűség

326

Maria Király, Valeria Nistor

h) Din „două limbi materne”, de obicei rămâne dominantă cea în care subiectul a făcut studiile. Şi în acest caz am întâlnit excepţii, când vorbitorul bilingv a făcut studiile în germană şi engleză, totuşi gândeşte şi redactează mai uşor în limba română (una din „limbile materne” este româna).

4. Subiecţii intervievaţi au menţionat unele dificultăţi pe care le întâmpină în procesul de comunicare (orală sau scrisă). Ne oprim asupra câtorva dintre ele:

— Dacă limba maternă se foloseşte foarte puţin de vorbitor, el se exprimă mai uşor în toate situaţiile în cea de-a doua limbă, care pentru el devine dominantă (vezi subiecţii cu limba maternă maghiară, germană, sârbă, rusă, care se exprimă mai uşor în limba română - 29,62%).

— Dificultăţile variază în funcţie de limbajul folosit de vorbitorul bilingv: în anumite domenii se exprimă mai uşor în limba maternă, în altele - în cea de-a doua limbă, învăţată în diferite împrejurări.

— La cei care posedă aproximativ în egală măsură cele două limbi, se observă că uneori cuvintele din cele două idiomuri se interferează: vorbitorul îşi aminteşte într-un moment dat doar termenul dintr-una din limbile cunoscute.

— Alte dificultăţi care apar la vorbitorii bilingvi pot fi:

■ în domeniul ortoepiei, al accentului, mai ales la cei care au limba maternă maghiară, în care accentul este fix (pe prima silabă);

■ în folosirea limbajului uzual (în susţinerea unei conversaţii);

■ în folosirea corectă a unor îmbinări de cuvinte datorită calchierii;

■ în alcătuirea unei compuneri (din cauza vocabularului mai limitat în a doua limbă);

■ în traducerile din limba maternă în limba străină;

■ la folosirea limbajelor specializate în cea de-a doua limbă.

5. Din cele constatate de noi cu ocazia anchetei am putut stabili că printre bilingvii individuali (chiar şi printre plurilingvi) din această parte a ţării predomină bilingvismul productiv (activ) şi cel pur, însă în foarte multe cazuri întâlnim şi bilingvismul combinat. Bilingvismul receptiv (pasiv) apare pe lângă cel productiv — ca o completare la acesta — la aproximativ 44% dintre cei anchetaţi (34 din 78). Se observă la mulţi vorbitori bilingvi un bilingvism coordinativ, în special, la cei cu altă limbă maternă decât româna, dar care au făcut studiile în limba română.

6. Dacă delimitarea bilingvismului activ de cel pasiv nu ridică probleme (datele anchetei dovedesc acest lucru), în schimb în cazul bilingvismului coordinativ apar elemente specifice unui grup restrâns de vorbitori care, după părerea noastră, ar necesita departajarea şi altor