Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)

Lingvistică şi etnografie / Sprachwissenschaft und Volkskunde / Nyelvészet és néprajz - Contact lingvistic: iterferete, bilingvism / Sprachkontakt, Interferenzen, Zweisprachigkeit / Nyelvi kontaktus, interferencia-jelenségek, kétnyelvűség

322

Maria Király, Valeria Nistor

Aceste clasificări presupun grade şi tipuri diferite de cunoaştere a sistemului celei de a doua limbi.

După criteriul lingvistic bilingvismul productiv poate fi:

1. Bilingvism subordinativ: dacă în actele de vorbire se observă încălcări ale sistemului limbii, adică apar greşeli în exprimare datorită influenţei primei limbi. Aceste cazuri se explică prin interferenţa deprinderilor de vorbire în două limbi.

2. Bilingvism coordinativ care asigură realizarea vorbirii corecte în cel de al doilea sistem lingvistic.

Conform criteriului psiholingvistic se delimitează două tipuri de bilingvism:

1. Bilingvismul pur - care presupune că cel care învaţă a doua limbă, în anumite situaţii de vorbire (de exemplu, la locul de muncă sau la şcoală) foloseşte una dintre limbi, iar în altă conjunctură (de exemplu, acasă) - prima dintre limbile însuşite. Aceste persoane — consideră Erwin şi Osgood sunt de fapt, monolingve, deoarece în flecare situaţie ele folosesc o singură limbă.

2. Bilingvismul combinat: apare atunci când cel care învaţă al doilea sistem lingvistic cu scopuri comunicative, în una şi aceeaşi situaţie, se poate folosi de ambele limbi. Aceşti vorbitori trec uşor de la o limbă la cealaltă.

In Tratatul de lingvistică generală5 autorii delimitează încă trei tipuri de bilingvism:

1. Bilingvismul colectiv - care are drept consecinţă modificarea fizionomiei unei limbi şi nu a structurii ei;

2. Bilingvismul în cazul enclavelor lingvistice, când limba maternă este de multe ori abandonată sau pe cale de dispariţie, cedând teren în favoarea limbii majorităţii înconjurătoare;

3. Bilingvismul individual - în acest caz pot apărea mai multe situaţii:

a) indivizii bilingvi stăpânesc la fel de bine ambele limbi, structurile sistemelor lingvistice utilizate în comunicare nu se alterează reciproc;

b) limba maternă, mai bine cunoscută duce la modificări în folosirea celei de-a doua limbi. Uneori individul bilingv foloseşte mai des, în cele mai optime ocazii, ca idiom „principal”, altă limbă decât cea maternă.

încă o noţiune se cere amintită pentru o mai uşoară urmărire a celor prezentate în lucrare. Este vorba despre mecanismul dominant de vorbire, acel mecanism, care deserveşte majoritatea situaţiilor de comunicare. Actualizarea acestui mecanism de vorbire prezintă pentru vorbitor mai puţine dificultăţi subiective în exprimare. El se stabileşte în unna măsurării

5 Ibidem p. 529-535.