Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)

Lingvistică şi etnografie / Sprachwissenschaft und Volkskunde / Nyelvészet és néprajz - Contact lingvistic: iterferete, bilingvism / Sprachkontakt, Interferenzen, Zweisprachigkeit / Nyelvi kontaktus, interferencia-jelenségek, kétnyelvűség

bilingvismul Intre teorie $i practică

323

reacţiilor verbale ale bilingvului la diferiţi stimuli din limbile în discuţie. Bilingvului і se solicită să reacţioneze verbal la o imagine sau la un cuvânt din aceeaşi limbă sau dintr-o altă limbă, să facă asociaţii verbale, să traducă etc. în unele cazuri reacţiile vorbitorului la stimulii dintr-o limbă sunt mai lente, în acest caz se consideră că unul dintre mecanismele de vorbire este dominant. După părerea lui W. Lambert6, bilingvul, pentru care unul dintre mecanismele de vorbire este dominant, vorbeşte şi citeşte mai încet într-una dintre limbi, dar, în acelaşi timp, el traduce mai bine şi mai uşor în limba dominantă, decât cel care nu posedă acest mecanism. La alţi indivizi nu se observă încetinirea reacţiilor într-una din limbile cunoscute, caz în care se consideră că mecanismele de vorbire sunt echilibrate. Mecanismul dominant nu se identifică în mod obligatoriu cu limba maternă a bilingvului.

Varietatea clasificărilor amintite mai sus, precum şi convergenţele şi divergenţele care rezultă din ele, au dus la formularea unor întrebări privind aspectul practic al problemei în condiţiile noastre concrete. Iată câteva dintre ele:

— care este tipul de clasificare care reflectă cel mai fidel situaţia reală a bilingvilor şi bilingvismului din zona (sud-)vestică a ţării noastre;

— care sunt condiţiile în care apare fenomenul de bilingvism în ţara noastră şi concret în zona sus-menţionată;

— care este tipul de bilingvism cel mai răspândit la noi;

— care este limba dominantă la bilingvii de la noi;

— care este rolul elementului subiectiv în formarea bilingvilor?

în speranţa de a găsi răspuns la întrebările noastre, am efectuat o anchetă în rândul vorbitorilor bilingvi7 şi pe baza răspunsurilor primite la întrebările din chestionar,* am încercat să formulăm câteva concluzii.

1. Cercetarea fenomenului de bilingvism prezintă un interes deosebit în zonele (sud-)vestice ale ţării noastre, unde convieţuiesc de timp îndelungat diferite naţionalităţi: români, maghiari, germani, sârbi, ucraineni,

6 Vezi despre mecanismul dominant de vorbire, W. E. Lambert, Psychological Approaches to the Study of Language, „The Modern Language Journal”, 1963, v. 47, Nr. 2- 3; Idem, Judging Personality, through Spreech. A French-Canadian Example, „Journal of Communication”, 1966, v. 16, Nr. 4.

7 In selectarea subiecţilor bilingvi pentru ancheta din cadrul naţionalităţilor ce trăiesc în zona sud-vestică a României, precum şi în interpretarea rezultatelor obţinute, ne-am bazat pe datele statistice ce ne-au fost puse la dispoziţie de organizaţiile locale ale minorităţilor; acestea sunt următoarele: alături de români, trăiesc în această zonă: ~ 130.000 de maghiari, ~ 30.000 de sârbi; ~ 30.000 de nemţi, ~ 6.000 de ucraineni şi ruşi-lipoveni, bulgari, cehi, slovaci şi alte naţionalităţi.

Anexăm la lucrare un model al chestionarului folosit la adunarea datelor.