Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Regiuni de frontieră şi zone de contact / Grenzreionen und Kontakträume / Határvidékek és kapcsolódási területek
EUROREGIUNEA DUNĂRE-CRIŞ-MUREŞ-TiSA - UN NOU TIP DE COOPERARE TRANSFRONTALIERĂ 1. Preambul Mariana Cernicova-Bucă (România) La ora actuală sunt cunoscute peste 70 de regiuni transfrontaliere (între cele 235 înregistrate la Consiliul Europei), la care participă 38 de state. Fenomenul, a cărui origine se găseşte în 1952, când s-au semnat primele convenţii de acest tip în Europa occidentală, cunoaşte o deosebită amploare după 1980 când, la Madrid, se încheie Convenţia-cadru de cooperare transfrontalieră între colectivităţi sau autorităţi locale, semnată de 19 state ale Consiliului Europei1. Un Acord adiţional, adăugat în 1989, a impulsionat şi mai mult acest tip de cooperare, întrucât colaborările transfrontaliere au demonstrat, în nu foarte lunga lor existenţă, că reuşesc să transforme graniţele din bariere între state în porţi de comunicare, care reduc tensiunea ce s-ar putea aglomera în jurul obstacolelor şi pot conduce la formule de soluţionare a unor probleme regionale de impact pentru colectivităţile care adoptă calea cooperării. Evoluţia concepţiei europene privind valoarea regiunilor a fost marcata însă cel mai pertinent de Tratatul de la Maastricht (1992), după care s-a si creat un Comitet al Regiunilor, care da speranţe ca dimensiunea regionala va juca un rol important în procesul de integrare europeana, preluând, pe palierul de competente specific nivelului substatal acele probleme care nu intra neaparat în diapazonul mult mai larg de care se ocupa statele. Folosirea autoritatii regionale în dimensiunea internaţionala pentru realizarea cooperărilor transfrontaliere are, deja, rezultate notabile1 2, succesul modelului fiind suficient de convingător pentru statele ieşite din lagarul socialist ca sa-1 preia atât traversând fosta demarcaţie Est-Vest, cât si între ele. Denumirea de “euroregiune” - pentru a distinge entitatea transfrontalieră care include regiuni din doua sau mai multe state de regiunile interne ale unui stat, indiferent cum s-ar numi acest nivel situat administrativ imediat sub organizarea statala - este acceptata în documentele ce codifica tipul de cooperare de acest gen. Pentru analiza de fata, consideram definiţia data de Marian Sucha drept operaţionala si suficient de generoasa ca sa poata fi extinsa si asupra cazului Euroregiunii Dunăre-Criş- Mureş-Tisa la care ne vom opri în prezenta lucrare : “Euroregiunea este 1 Manuel de cooperation transfrontaliere a l ’usage des collectivites locales et regionales en Europe, Conseil de l’Europe, Strasbourg, 1996, p. 8. 2 Claudio Scarpulla, O Europă a regiunilor: realitate, provocări si perspective, în Altera, nr. 11, an V, 1999, p. 26.
