Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Nationalităţi, minorităţi etnice şi stat / Nationalitäten, ethnische Minderheiten und Staat / Nemzeti és etnikai kisebbségek, állam
Deportarea şvabilor sătmăreni In U.R.S.S, în ianuarie 1945 223 „Cei mai fmmoşi ani і-am trăit în mari greutăţi şi numai Dumnezeu m-а ajutat să mă întorc cu bine de acolo. La intrarea în lagăr am fost cazaţi într-o clădire fără geamuri şi uşi, unde dormeam pe jos. Ruşii erau săraci, nu aveau ce să mănânce dar se purtau bine cu noi. Le vindeam haine şi bucăţi de lemn pentru hrană. In 1947 a fost o secetă mare, au murit mulţi oameni din cauza distrofiei. Din cauza foamei am ajuns să-i despăduchez pe ruşi pentru a primi hrană. M-am îmbolnăvit foarte rău, eram aproape de moarte cu o temperatură de 40 grade şi numai organismul meu tânăr a reuşit să reziste acestei încercări"22. „Am lucrat o vreme la bucătărie unde erau aşa de mulţi şobolani că intrau în mâncare. Am lucrat şi-n mină unde mi-am zdrobit piciorul între 2 vagoneţi. Sanitarul dorea să mi-1 amputeze dar nu l-am lăsat s-o facă. Aproape 2 ani de zile abia puteam să merg dar şi aşa am fost supravegheat de soldaţi. Noaptea ne trezeau la curăţat zăpada inclusiv în sărbătorile creştine. De multe ori n-am ştiut decât de Anul Nou. într-un an a izbucnit epidemia de tifos, mureau 15 oameni pe zi, în spital bolnavii dormeau pe paie deoarece nu aveau loc. Nu ne înţelegeam bine cu localnicii deoarece considerau că le mâncăm pâinea puţină pe care o mai aveau şi ne atacau pe stradă. Nici între deportaţi relaţiile nu au fost întotdeauna dintre cele mai bune, unii chiar au înnebunit iar alţii s-au sinucis"23. „Cu ruşii ne-am înţeles destul de bine, aveau aceleaşi greutăţi ca şi noi. Din cauza epuizării nu credeam că o să ne trezim şi-n dimineaţa următoare. Ne dădeau aceleaşi ciorbe de varză şi castraveciori muraţi. La biserică nu aveam voie să mergem şi doar sufletul ne rămase liber pentru că nu-1 putea lua nimeni"24. „In timpul liber ne-au dat voie să lucrăm la localnici ruşi în schimbul mâncării. Am ajutat o bătrânică căreia і se părea că seamăn cu fiul ei mort pe front. Ea m-а ajutat moral când eram disperat şi credeam că nu o să mă întorc acasă. Mă uitam la starea mea disperată şi observam că începuseră sămi cadă dinţii, îmi degeraseră o mână şi-un picior şi vroiam să mă sinucid. Abia reuşeam cu îngropatul morţilor iar hainele erau împărţite între cei rămaşi. Am împodobit un pom de Crăciun dar am fost loviţi de soldaţi care ne-au ameninţat că ne împuşcă dacă colindăm"25. „Supraveghetorii, mai ales cei de origine evreiască, s-au purtat foarte dur cu noi; în rest relaţiile au fost destul de bune"26. 22 Idem - Sfat Iosif. 23 Idem - Kocsis Magda. 24 Idem - Ludescher Katalin. 25 Idem - Pfau Lajos. 26 Idem - Fogel Pavel.
