Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Nationalităţi, minorităţi etnice şi stat / Nationalitäten, ethnische Minderheiten und Staat / Nemzeti és etnikai kisebbségek, állam
_4 Dorin Dârăban 3. Concluzii Si din alte mărturii se desprind aceleaşi condiţii îngrozitoare în care au trăit sau au muncit cei deportaţi. Nicioadată nu era destul cât au muncit deşi mâncau de multe ori cartofi şi sfeclă crudă. Cei care mureau erau îngropaţi fără sicriu, preot sau cruce. Lucrau într-un ritm alert din cauza frigului pătrunzător deşi erau slăbiţi şi înfometaţi. Im mină cădeau stropi de apă, lucrau de multe ori cu picioarele în apă fiind uzi încă de la începutul schimbului.Nu existau medicamente nici doctori calificaţi din această cauză rezistau doar cei tineri şi puternici. Cei care îşi depăşeau planul de munca erau recompensaţi cu vodcă şi slănină sărătă. Soldaţii nu aveau câini de pază deoarece nu le ajungeau nici lor mâncarea. Uneori era aşa de multă zăpadă încât nu se făcea apelul şi nu erau trimişi la muncă. Au existat cazuri când deportaţii au mâncat ovăzul cailor din mină, frunze verzi, pisici fierte, plăcintele cu coji de cartofi constituind o delicatesă pentru acele timpuri.S-a întâmplat că unii au evadat dar s-au întors singuri înapoi deoarece nu au găsit nimic de mâncare. Când încercau să protesteze, datorită lipsuriloi alimentare sau a normelor grele de muncă, erau adunaţi în curtea lagărului unde stăteau în frig sau li se retrăgea porţia de mâncare şi numai aşa st linişteau. Din cauza foametei fiecare fura ca să aibă ce mânca, cei prinşi de soldaţi erau ţinuţi în carcere o perioadă de timp drept pedeapsă. Unii mai ingenioşi încercau să prindă cu capcane diferite animale sălbatice alţii mâncau seminţele care ar fi trebuit semănate pe câmp. Cei care mai aveau mâncare de acasă o ţineau bine ascunsă. Când am fript o bucată de came au venit mai mulţi ca să simtă măcar mirosul cărnii pe care nu-1 mai ştiau. Toţi vorbeau numai de mâncare, când plângeam mai uitam de foame. Nimeni nu făcea concesii, toţi erau invidioşi pe alţii dacă erau mai curaţi sau mai îmbrăcaţi. Am pierdut toate elementele civilizaţiei şi toată ziua căutam în gunoaiele de la cantină ca să găsim ceva de mâncare. Mulţi au crezut că dacă nu vor mânca şi vor slăbi pentru a nu putea munci vor fi trimişi mai repede acasă. Dar cruntă a fost deziluzia pentru c-au ajuns doar la spitalul din localitate"27. Fenomenul deportării şi anii de lagăr rămân în conştiinţa supravieţuitorilor şi a posterităţii ca şi momente dramatice care au marcat puternic atât evoluţia unei comunităţi cât şi viaţa individuală. Istoria trăită rămâne în primul rând o sursă de reconstituire istorică pentru o anumită perioadă istorică. Mărturiile deportaţilor abordate din perspectiva discursului memo27 Szatmári Friss Újság - octombrie 1994, art Kollektív pokoljárás - GALLIGER JOLÁN
