Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Nationalităţi, minorităţi etnice şi stat / Nationalitäten, ethnische Minderheiten und Staat / Nemzeti és etnikai kisebbségek, állam
194 Gheorghe Iancu La 31 octombrie 1925 prinţesa Alexandrina Cantacuzino і-a trimis Directorului Secţiei minorităţilor o scrisoare în care-1 informa că în zilele de 25 şi 26 octombrie 1925 s-a ţinut la Bucureşti, sub auspiciile Consiliului Naţional al Femeilor Române, un Congres la care au participat şi 65 de delegate ale Asociaţiilor feminine ale minorităţilor, în număr de peste 600, din Transilvania, Banat şi Bucovina. în scrisoare se manifesta speranţa unei destinderi interetnice în România, la care contribuia şi recentul Congres ţinut, în loc de petiţiuni, de data aceasta se îndreptau o activitate comună în planurile asigurărilor sociale şi culturale. La scrisoare era adăugată şi lista asociaţiilor feminine minoritare care participaseră la Congres. în şedinţa de închidere a lucrărilor Congresului din 26 octombrie Calypso Botez, preşedinta Consiliului Naţional al Femeilor Române, a subliniat că acest fomm şi-a propus să arunce o punte de legătură, de respect şi stimă, între femeile din România, indiferent de rasă, limbă şi religie. în acest sens - declara Botez - Le Conseil National de Femmes Roumaines écrit en ce moment avec votre concurs une des pages plus belles de son histoire". Primind scrisoarea E.Colban şi-a exprimat satisfacţia pentru ţinerea Congresului şi a obiectivelor de colaborare pe care şi le-a propus, sperând, în viitorul apropiat, la atingerea obiectivelor propuse. Această scrisoare, cu anexele menţionate, este un alt exemplu de legături între Secţia minorităţilor de la Societatea Naţiunilor şi diferite instituţii din România.33 asupra acestui document pentru a reliefa şi nemulţumiri ale saşilor, în condiţiile în care ei n-au trimis decât o petiţie la Ligă şi pentru a discuta succint articolul în ansamblul lui (S. 41-49). Sub un titlu atât de “generos” se găsesc, de fapt, doar 2 documente, unul la care ne-am referit şi un al doilea care este raportul şefului Secţiei de minorităţi din cadrul Societăţii Naţiunilor, lucru nespecificat în articol. Pablo de Azcarate, în urma călătoriei de informare în România, în anul 1930. Acest document este prezentat trunchiat, după o idee preconcepută a autorului. N-am fi dorit ca realităţile să fie văzute în roz, dar credem că s-ar fi cuvenit să se facă referiri şi la acea parte din text, care surprinde opinia românilor cu privire la demersurile internaţionale ale minoritarilor şi care sună astfel: “J’ai eu nettement l’impression qu’une des causes principales des difficultés actuelle en ce qui concerne la question des minoritás en Roumanie est: qu’a tort ou a raison, le gouvernement, les autoritás et, je pense, aussi l’opinion publique, considérent que les campagnes et les activités de quelques une des minoritás, et nottament de la minorité hongroise, visent, non pás a obtenir une amélioration de la situation de la minorité, ou des minoritás, en question, mais plutót a maintenir un état d’agitation, d’inquiétude et de mécontentement, afin de produire Г impression que le statut territorial actuel ne peut pas de conserver, et qu’il faut, par conséquent songer a une revision des frontieres”. 33 ASDN, 41/47867/1481, Boite: R 1629.
