Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Nationalităţi, minorităţi etnice şi stat / Nationalitäten, ethnische Minderheiten und Staat / Nemzeti és etnikai kisebbségek, állam
Problema minorităţilor etnice din România 195 La 1 decembrie 1926 Céspedes îi detalia lui E.Colban conţinutul unui memoriu trimis de minoritatea germană din România - gen de memorii sau petiţii destul de rare. Printre nemulţumirile ("Ies griefs") minorităţii germane erau amintite: 1. Chestiunea bacalaureatului; 2. Aproape imposibilitatea tinerilor germani care terminau liceul de a urma şcolile de ofiţeri. în ţară era în curs o anchetă ministerială în această chestiune; 3. Insuficienţa fondurilor acordate de stat bisericii evanghelice săseşti; 4. Nemulţumirea crescândă care era printre germani generată de "l'application ilégale, dans un grand nombre de cas, de la réforme agraire". 5. Chestiunea folosirii limbii germane, oral şi în scris, în administraţie şi în relaţie cu autorităţile. 6. Punctele 6 şi 4 nu se includeau în cadrul prevederilor Tratatului minorităţilor, ci se refereau la nemulţumirea saşilor provocată de faptul că Banca Naţională oferea credite mai mari instituţiilor industriale şi comerciale româneşti prin comparaţie cu cele ale minoritarilor.34 O altă modalitate prin care Societatea Naţiunilor şi Secţia pentru minorităţi au luat la cunoştinţă aspecte privind minorităţile etnice din România a fost şi aceea a unor întrevederi între reprezentanţi ai Secţiei şi diferite personalităţi religioase sau politice din afara României. Aşa de pildă, la solicitarea lui S.Balizer, marele rabin al comunităţii israelite din Geneva, acesta a avut o întrevedere cu P.Azcarate în care s-a discutat despre situaţia evreilor din România, discuţie consemnată de Azcarate la 24 ianuarie 1928. Balizer a făcut referiri la incidentele care avuseseră loc în mai multe oraşe din România în decembrie 1927. Marele Rabin era purtătorul de cuvânt al tuturor comunităţilor evreieşti din Elveţia. El a regretat incidentele a căror victime au fost evreii din România şi ia solicitat lui Azcarate cel puţin o declaraţie liniştitoare din partea Secţiei de minorităţi, cum că aceasta din urmă va face demersurile cuvenite pe lângă autorităţile româneşti. Azcarate і-a explicat că un asemenea demers nu se putea face numai dacă se redacta o petiţie în problema respectivă, gest pe care Balizer n-a considerat oportun să-l întreprindă. în cursul discuţiilor і-a arătat lui Azcarate un număr din ziarul "Paix et Droit", organul Uniunii israelite internaţionale în care erau descrise evenimentele din România. Din datele de care dispunem nu putem afirma că cele discutate au fost aduse la cunoştinţa reprezentanţilor României la Geneva.35 34 ASDN, 41/55320/1481, Boîte: R 1701. 35 Vezi şi Carol Iancu, p.226-232.
