Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Nationalităţi, minorităţi etnice şi stat / Nationalitäten, ethnische Minderheiten und Staat / Nemzeti és etnikai kisebbségek, állam
Problema minorităţilor etnice din România 191 Originea acestei broşuri trebuie căutată în raportul prezentat de Th. Ruyssen, Secretarul General al "Uniunii Asociaţiilor pentru Societatea Naţiunilor"29 în faţa Secţiei Minorităţilor din cadrul uniunii, în iulie 1926, raport care conţinea câteva observaţii ale lui în urma călătoriei în ţări balcanice. Raportul lui Ruyssen a fost discutat, în detalii, la şedinţa Secţiei din octombrie 1926 la Salzburg, prilej cu care delegaţia maghiară a declarat că nu este de acord cu opiniile lui Reyssen privind minoritatea maghiară din România şi Iugoslavia. Pentru a-şi sprijini afirmaţiile făcute "s-a ajuns la elaborarea broşurii, trimisă Societăţii în numele Asociaţiei maghiaro-secuieşti din Budapesta". Céspedes a consultat ambele documente, facându-şi cunoscute opiniile lui Eric Colban. In privinţa raportului lui Ruyssen, Céspedes a constatat că Ruyssen avea impresia că deşi plângerile minorităţii maghiare erau numeroase "eile ne sont pas dénuée de passion ni de partialité". In acest sens el evidenţia că: 1) în timpul călătoriei sale în Transilvania el n-a primit nici o plângere din domeniul religios, minoritatea maghiară având o deplină libertate. 2) Şcoli de stat, în limba maghiară funcţionau pretutindeni unde populaţia maghiară era majoritară. In plus, şcolile confesionale erau mai numeroase decât cele de stat. Legislaţia şcolară era destul de satisfăcătoare ("serait pleinement satisfaisante"), aplicarea ei suferind însă ("serait souvent arbitraire"). Se părea că Ruyssen avea unele nedumeriri cu privire la faptul că elevii puteau urma o şcoală după confesiunea lor sau numele de familie şi nu după confesiune. 3) Folosirea limbii maghiare era autorizată, printr-un permis de la poliţie, la reuniuni, conferinţe, reprezentaţii teatrale, taxa plătită fiind mai mare decât a românilor (25% faţă de 16%). Minoritarii maghiari foloseau rar asemenea solicitări de teama şicanărilor autorităţilor române. Céspedes nota că toate opiniile lui Ruyssen au fost rectificate "dans Ies observations de l'Association hongroise", punctându-le, în continuare: • prezenţa mitropoliţilor şi episcopilor români ca senatori de drept, fie ei ortodocşi sau greco-catolici, în timp ce cultele minoritare aveau fiecare dreptul doar la un senator; • despăgubirile primite de bisericile maghiare ca urmare a aplicării reformei agrare erau în sume mici, cca 40% din valoarea reală şi nici nu se plătiseră încă; în plan şcolar, nemulţumirile erau mai numeroase şi se refereau la: • număml şcolilor primare şi secundare indicat în raportul lui Ruyssen n-ar fi fost cel real. Astfel, numărul şcolilor primare de stat şi confesionale era 29 Gheorghe Iancu, Problema minorităţilor din România în organizaţii internaţionale ...., p.40-43.
