Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Nationalităţi, minorităţi etnice şi stat / Nationalitäten, ethnische Minderheiten und Staat / Nemzeti és etnikai kisebbségek, állam
178 Gheorghe Iancu ordine ţările în care procentul minoritarilor era cel mai mare. România se afla cu un procent de 5,2% mai mare decât m.edia tuturor statelor incluse în Tabel (23,6%). In privinţa numărului unei minorităţi dintr-o ţară primele două locuri sunt ocupate de ucrainienii (4.000.000) şi evreii (3.006.000) din Polonia, maghiarii din România situându-se pe locul 3 (1.900.000). Prin Tratatul din 9 decembrie 1919, România se angajează ca o parte din prevederile lui, şi anume art. 2-8, să fie recunoscute ca legi fundamentale şi că nici o dispoziţie internă să nu vină în contradicţie cu tratatul.5 Pe scurt, conţinutul Tratatului era: statul român se angaja să asigure protecţia vieţii, a libertăţii, liberul exerciţiu al credinţei; să recunoască ca cetăţeni români orice persoană domiciliată în ţară, născută (unguri şi austrieci), precum şi pe evreii de pe întreg cuprinsul ţării care nu se puteau prevala de altă cetăţenie; egalitatea în faţa legii etc. Articolul 11 se referea la acordarea autonomiei în ce privesc chestiunile religioase şi şcolare comunităţilor saşilor şi secuilor. Constituţia României din anul 1923 prevedea o deplină egalitate pentru Români - în sensul de cetăţeni români - indiferent de origine etnică, de limbă sau religie în toate compartimentele sociale, economice, politice, culturale şi religioase. Problema minorităţilor din România s-a plasat, deci, în contextul acestor acte juridice fundamentale interne şi externe la care s-au adăugat legile speciale adoptate de statul român, ca şi dispoziţiile Consiliului Ligii Naţiunilor cu privire la procedura de rezolvare a tuturor categoriilor de petiţii, cereri, informări sau scrisori adresate forului internaţional. O chestiune extrem de importantă prezentă masiv în documente ale Ligii şi care a generat o stufoasă literatură istorică, a constituit-o procedura în materie de minorităţi, George Sofronie, Nicolae Daşcovici, Arthur de Balogh au elaborat şi ei lucrări valoroase în domeniu.6 Tratatele au consacrat chestiunilor de procedură puţin spaţiu. în esenţă se conferea Consiliului Societăţii Naţiunilor şi Curţii Permanente de Justiţie Internaţională de la Haga misiunea de a asigura executarea dispoziţiilor înscrise în tratate.* Reglementări 5 C.DAŞCOVICI, Principiul naţionalităţilor şi Societatea Naţiunilor, Bucureşti, 1922, p. 175- 177. 6 Ne oprim asupra unui singur titlu: Société des Nations Protection des minorités de langue, de race ou de religion par la Société des Nations. Resolutions et extraits de procesverbaux du Conseil, resolutions et rapports adoptés par l’Assemblée, relatif a la procedure a suivre dans les minorités. Deuxieme édition, 1931. Componenţa Secţiei Comisiilor Administrativă şi de Minorităţi, ţara de origine şi data la care au fost încadraţi funcţionarii: Comisia Administrativă; Erik Colban, director, norvegian, iunie 1919. E.U.Harris, secretara Secţiei, englezoaică, august 1919. Helmer Rosting, danez, mai 1920. V.Miselj, iugoslav, iulie 1921. Comisia pentru Minorităţi Pablo de Azcarate у Florez, spaniol, octombrie
