Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Nationalităţi, minorităţi etnice şi stat / Nationalitäten, ethnische Minderheiten und Staat / Nemzeti és etnikai kisebbségek, állam
Problema minorităţilor etnice din România 177 1 mai 1919 s-a înfiinţat, în cadrul Conferinţei de Pace, Comisia statelor noi şi a minorităţilor, pusă sub preşedinţia lui Philippe Berthelot şi formată din reprezentanţii Franţei, Marii Britanii, Statelor Unite ale Americii, Italiei şi Japoniei. Ea a elaborat aşa-numitele Tratate ale minorităţilor. Primul a fost semnat de Marile Puteri cu Polonia la 28 iunie 1919, tratat pe care istoricul polonez Marian Drozdowski 1-а numit "Little Treaty of Versailles"* 2. El va constitui modelul şi pentru celelalte semnate ulterior. Cehoslovacia, Grecia şi Polonia l-au semnat la 10 septembrie 1919 o dată cu Tratatul cu Austria. Iugoslavia 1-а semnat la 5 decembrie, iar România la 9 decembie 1919.3 în faţa Comisiei amintite, la 10 mai, delegaţiile evreieşti au prezentat un amplu Memoriu, privind drepturile minorităţilor etnice în general, având succinte referiri concrete la evreii din România. Se apreciază că demersurile diferitelor organizaţii evreieşti pe lângă Conferinţa de Pace au contribuit, în mare măsură, la elaborarea sistemului de protecţie a minorităţilor. Aceste iniţiative, deşi foarte importante, nu trebuie însă absolutizate. Protecţia minorităţilor ar fi fost oricum impusă, ca o rezultantă a ideilor wilsoniene şi a principiului naţionalităţilor. Marile Puteri intenţionau să evite în timp declanşarea unor conflicte interstatale care ar fi avut printre cauze şi aspecte minoritare. Ele îşi bazau opţiunea în primul rând pe aportul hotărâtor în obţinerea victoriei finale şi în al doilea rând pe numărul relativ mare al minoritarilor etnici în state nou create sau care şi-au extins suprafaţa4. Cehoslovacia (34,6%), Polonia (31,2%) şi România (28,8%) erau în această Minderheiten, 1918 bis heute, Böhlau Verlag, Wien-KÖLN-WEIMAR, 1997, p.9-153; Jó ZSEF Galántai, Trianon and the Protection of Minorities, Corvin, Budapest, 1992. Ne surprinde titlul acestei lucrări bine documentată. Cei neiniţiaţi ar putea crede că Trianonul ar fi fost punctul nodal în problematica minorităţilor la Conferinţa de Pace, ceea ce este departe de adevăr. Tratatul de la Trianon cuprinde doar câteva referiri la protecţia minorit ăţii maghiare. în plus el a fost semnat după elaborarea şi semnarea tuturor tratatelor pentru minorităţi. Rămâne doar obsesia Trianonului; Carol Iancu, Les juifs en Roumanie (1918-1938). De Emancipation á la marginalisation, E.Peeters, Paris, Louvain, 1996, 431 p.; ARTHUR de Balogh, Die internationale Schutz der Minderheiten, München, 1928; George Sofronie, Protecţiunea minorităţilor de rasă, limbă şi religie sub semnul Societăţii Naţiunilor, Oradea, 1930. 2 The National Minorities in Poland in 1918-1939, Acta Poloniae Historica (Varşovia), 1970,22, p.226 şi următoarele. 3JÓZSEF Galántai face o prezentare pertinentă a etapelor parcurse de fiecare tratat, a conţinutului lor, a punctelor comune şi a diferenţelor dintre ele în privinţa conţinutului. 4în Tabelul I din Ibidem, p. 14-16 sunt înşirate următoarele ţări, cu procentele de minorităţi şi cu numărul lor în fiecare ţară: Finlanda (11,3%), Estonia (12%), Letonia (26%), Lituania (19,8%), Danzing (4,1%) Polonia (31,2%), Cehoslovacia (34,6%), Austria (3,3%), Ungaria (10,4%), România (28,8%), Regatul sârbo-croato-sloven (20,7%), Albania (8,8%), Bulgaria (16%), Grecia (7%), Turcia - zona europeană - 20,2%.
