Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Migratii: evreii şi germanii / Migrationsbewegungen: Juden und Deutsche / Zsidó és német migráció
Harta etnică si confesională a judeţului Timis 159 acceptate ca nesemnificative într-o cercetare de tip statistico-demografic. Menţionez, de asemenea, că am încercat să îmbin cercetarea de tip statisticodemografic cu procedee oferite de geografia politică. 2. Consideraţii teoretice: rezultatele "lecturii" hărţilor Deşi extrem de utilizat de diverse ştiinţe sociale, termenul minoritate rămâne, încă imprecis şi ambiguu. O soluţie menită să diminueze efectele perverse ale impreciziei şi ambiguităţii termenului în cunoaşterea socială şi în orientarea politicilor sociale legate de problematica minorităţilor este dată de practica teoretică a însoţirii termenului de minoritate de un adjectiv care să precizeze tipul de identitate al minorităţii. De abia adjectivul însoţitor este cel care este capabil să delimiteze natura minorităţii: minoritate lingvistică, minoritate naţională, minoritate etnică, minoritate religioasă, minoritate rasială, minoritate ocupaţională, minoritate sexuală, minoritate politică, minoritate culturală, etc. Utilizat fără adjectivul însoţitor, termenul crează confuzii în planul teoretic şi practici inadecvate în planul opţiunii socialpolitice. în demersul de faţă am fost orientat spre minorităţile etnicolingvistice şi spre cele religioase, ele conferind specificitate judeţului Timiş în ansamblul judeţelor ţării. Dar, indiferent de adjectivul însoţitor, termenul de minoritate desemnează, în primul rând, sub aspect sociologic: grupurile umane aflate în poziţie de inferioritate numerică. Este motivul pentru care cercetarea de faţă insistă asupra ponderilor grupurilor etnico-lingvistice şi religioase existente pe ansamblul judeţului Timiş şi în fiecare din comunităţile urbane şi rurale care îi conferă structura; se insistă, de asemenea, pe repartizarea, răspândirea teritorială a acestor ponderi în spaţiul considerat. Dacă utilizăm drept criteriu de tipologizare a minorităţilor etnicolingvistice răspândirea lor teritorială (nu trebuie uitat că teritoriul constituie un element de bază în constituirea sensibilităţii etnice şi naţionale şi a identităţii în general) s-ar putea obţine două mari tipuri, fără ca vreunul din ele să fie tip pur: a) minorităţi teritorial compacte b) minorităţi dispersate teritorial. Desigur, datorită proceselor de urbanizare, industrializare, datorită creşterii stocului de învăţământ, toate minorităţile etnico-lingvistice şi religioase se află, într-o măsură mai mare sau mai mică, răspândite pe întreg teritoriul; dar, unele dintre ele au o prezenţă mai compactă în anumite
