Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Migratii: evreii şi germanii / Migrationsbewegungen: Juden und Deutsche / Zsidó és német migráció
160 Adrian Basarabá puncte geografice ale judeţului Timiş, în anumite structuri locale ale acestuia. Pe cele din urmă le apreciem ca minorităţi compacte. în prima categorie, a minorităţilor compacte, la nivelul judeţului Timiş pot intra: ucrainienii cu o răspândire preponderentă în sud-estul judeţului, slovacii cu o răspândire mai mare în câteva comune din centru judeţului, bulgarii răspândiţi în principal în nord-vestul judeţului şi parţial sârbii cu răspândire ceva mai mare în sud-vestul judeţului. în cea de a doua categorie, a minorităţilor dispersate teritorial, intră maghiarii, germanii şi rromii care prezintă ponderi mai mari în diverse zone ale judeţului. Nu doar realitatea de ordin cantitativ se impune a fi luată în considerare. Minorităţile etnico-lingvistice şi religioase sunt grupuri ai căror membri sunt legaţi prin descendenţă comună (reală sau imaginată), prin limbă comună, credinţe specifice, obiceiuri, tradiţii, ierarhii valorice specifice. Din toate acestea rezultă sentimenul că grupul este diferit faţă de majoritatea celorlalţi indivizi dintr-o entitate politică. Pe această conştiinţă a inferiorităţii numerice, pe de o parte, şi a diferenţei culturale, pe de alta, minorităţile îşi întemeiază diferite revendicări politice: de egalitate cu majoritatea, de tratament special bazat pe recunoaşterea acestor diferenţe, de autonomie culturală şi, în unele cazuri extreme, chiar de separare. Prin urmare, în tipologizarea minorităţilor pot interveni şi alte criterii decât cele ale ponderii lor legate de modul în care ele îşi construiesc diferenţa faţă de “ceilalţi”, legate de modul în care îşi legitimează contrucţia identitară. Ca rezultat al celor anterior menţionate se poate considera că abordarea problemelor minorităţilor etno-lingvistice şi religioase poate fi făcută luând în considerare şi alte dimensiuni precum: dimensiunea temporală (durata de constituire a unei minorităţi şi geneza, originea minorităţii respective); impactul minorităţii asupra spaţiului prin constituirea şi conservarea pe perioade mai lungi sau mai scurte a unor teritorii preponderent minoritare sau a regionalismelor; dinamica mişcărilor, a mobilităţii sociale din care pot rezulta noi “izolate” minoritare. Originea minorităţii este factor important al diferenţierii lor. Colonizarea poate produce o minoritate (cazul germanilor din Banat); exodul din motive politice sau religioase într-un spaţiu “mai primitor” (cazul bulgarilor) poate produce o minoritate; realcătuiri de graniţe statale ale unei regiuni pot şi ele produce o minoritate (cazul maghiarilor). Specific acestor cazuri (la care pot fi adăugate şi minorităţile sârbă, croată, ucrainiană, slovacă, cehă) este că în afara spaţiului în care trăiesc există o organizare statală distinctă (statul german, maghiar, bulgar, etc.) funcţionând ca “ţarămamă” pentru cei mai mulţi membri, excepţie făcând totuşi bulgarii care se
