Lobonţ Puşcas, Maria: Ceramica în colecţtia de etnografie a Muzeului Judeţean Satu Mare (Satu Mare, 2014)

Introducere

Introducere - Вступ - Introduction

INTRODUCERE

Prima icoană este descrisă de o legendă transmisă de aproape 2000 de ani. în vremea în care Hristos călătorea spre Ierusalim, unde avea să fie judecat şi crucificat, regele Abgar din Edessa a trimis după Iisus, rugându-1 să-l vindece. Hristos însă nu putea călători spre Edessa, aşa încât a trimis regelui o pânză pe care îşi ştersese faţa. Povestea spune că pânza trimisă regelui păstra imprimată faţa lui Iisus. Boala regelui a fost vindecată după ce materialul textil a fost înmânat conducătorului Edessei.

Povestea primei icoane “nefăcute de om” continuă şi mai târziu: se spune ca după ce regele Abgar a primit pânza, s-a însănătoşit şi a aşezat-o ca pe o emblemă la porţile cetăţii Edessa. în anul 544, când Edesa a fost asediată de perşi, icoana s-a arătat in vis episcopului Édesei. Acesta a luat-o din zidul bisericii si a observat că imaginea de pe pânză se imprimase pe cărămida peste care fusese aşezată. Icoana і-a alungat pe perşi; astfel au apărut două icoane nefacute de mână: cea de pe pânză şi cea de pe cărămidă. Pânza cu faţa lui Iisus a constituit începutul tradiţiei în reprezentarea lui Iisus şi a sfinţilor în manieră artistică. Legenda icoanei din Edessa era însă extrem de răspândită în secolul al VUI-lea, mai ales în rândurile creştinătăţii orientale.

Icoana continuă să fie răspândită şi în zilele noastre îndeosebi în rândul bisericii creştine de rit oriental. Pentru biserica ortodoxă, icoana este “o fereastră spre Rai”, o imagine a unei alte realităţi, a unei persoane, timp sau spaţiu mai real decât prezentul. Mai mult decât cel artistic, icoanele au un important rol spiritual. Michel Quenot afirmă că icoana “exprimă prin culoare ceea ce Evanghelia proclamă în cuvinte”.

Din acest rol spiritual-educativ rezidă şi regulile riguroase privind crearea unei icoane. Autorul trebuie să se pregătească pentru sarcina pictării unei icoane, prin urmarea cu o disciplină strictă a unei perioade de post şi rugăciune. Trebuie să-şi supună spiritul creator voinţei lui Dumnezeu. Icoanele pe care le va crea nu vor fi semnate. Autorul nu va fi admirat sau recunoscut pentru creaţia sa, deoarece rolul primordial al icoanelor este să-i inspire pe alţi credincioşi în rugăciune. Imaginaţia este puţin folosită în subiectul şi tematica icoanelor. Procesul creativ va fi dominat în schimb de un stil şi de reguli unice, cu o tradiţie de mai multe secole.

Scopul primordial al icoanei este de a ajuta rugăciunea credincioşilor. Crearea unei icoane este definită de o tradiţie