Kinces, Diana: Tăşnad. Chid cultural. Istoric (Satu Mare, 2015)
Istoricul localităţii
(loan Opriş), primar (Vasile Pustai), casier, post de jandarmi, judecătorie, dar şi o colonie a Centrului de ocrotire a copiilor din Oradea, cu 42 de copii în grijă. Primăria funcţiona într-o clădire situată pe strada Regina Maria (azi Nicolae Bălcescu) lângă şcoala de stat. Majoritatea locuitorilor se ocupau cu agricultura, cultivau grâu pe o suprafaţă de mai bine de 1000 de hectare, porumb (880 ha), orz, secară, aveau pomi fructiferi şi 400 de hectare cu viţă de vie, fiind mari producători de vin, creşteau animale, în special porci şi cornute mari, dar şi cai, oi şi păsări. Mai existau în localitate şi 87 de comercianţi, 3 industriaşi şi 149 de meseriaşi, funcţionau 2 mori cilindrice, o fabrică de cărămidă, 7 brutării, 9 măcelării, un abator, 3 tăbăcării, 2 ateliere de olar, un frânghier, un atelier de tâmplărie artistică şi o uzină electrică. din piatră (9), aveau 2 camere (558 de case) sau 3 camere (418) şi în cazuri mai rare 1 cameră (71) sau mai mult de 4 camere (185). La majoritatea caselor acoperişul era realizat din ţiglă (618) dar existau şi case acoperite cu şindrilă, paie, stuf sau tablă. Gospodăriile de la marginea oraşului aveau fiecare grajd pentru animale, spaţios şi bine întreţinut. Majoritatea caselor erau încălzite cu sobe din fontă sau de teracotă şi tot mai puţine erau casele cu vatră. Fântânile erau majoritatea cu ghizd din lemn sau piatră existând şi 15 fântâni cu pompă şi 4 izvoare. în anul 1944, evreii din oraş, însumând aproximativ 800 de persoane, au fost internaţi în ghetoul din Satu Mare şi apoi transportaţi spre lagărele de exterminare din Polonia. Doar un an mai târziu, după încheierea războiului, era rândul populaţiei şvăbeşti din Tăşnad să fie transportată spre lagărele de muncă din URSS. Străzile erau pavate cu piatră, în centrul localităţii trotuarele erau din asfalt şi în rest din lemn. Iluminatul străzilor se făcea cu electricitate. în acea perioadă nu exista în comună nici spital, nici dispensar, serviciile medicale fiind asigurate de spitalele din Cărei, Şimleu sau Zalău, în schimb existau 2 farmacii, un medic de circumscripţte, a asistentă, 4 medici particulari şi 2 medici demişii. Majoritatea caselor erau construite din pământ (765), dar existau jşiXase din zid (387j şi foarte puţine După încheierea evenimentelor nefaste ale celui de al doilea război mondial, un moment notabil în viaţa oraşului 1-а reprezentat reforma administrativă din anul 1968, când Tăşnadul redevine oraş şi este integrat în judeţul Satu Mare. Anterior el aparţinuse regiunii Maramureş, iar până în 1948 a aparţinut judeţului Sălaj. în perioada comunistă, în oraş s-au înfiinţat unităţi industriale de preliKrare^JIernnului, de
