Kinces, Diana: Tăşnad. Chid cultural. Istoric (Satu Mare, 2015)
Istoricul localităţii
mai importante bresle din Tăşnad: cele ale olarilor, tăbăcarilor, cizmarilor, curelarilor au primit privilegii importante în anul 1837. Recensământul din anul 1850 consemna la Tăşnad 3077 de locuitori distribuiţi din punct de vedere etnic în 321 de români, 2326 maghiari, 285 evrei şi 45 romi, iar din punct de vedere confesional regăsim 338 greco-catolici, 1017 romano-catolici, 1340 reformaţi, 2 evanghelici şi 285 izraeliţi. în anul 1857 Tăşnadul avea 627 de case cu un număr de 3014 locuitori, din care 1328 erau reformaţi, 1132 romano-catolici, 285 izraeliţi, 257 greco-catolici şi 2 ortodocşi. în localitate existau 4 preoţi, 40 de funcţionari, 4 avocaţi, 11 responsabili de situaţia sanitară, 153 de proprietari de pământ şi 269 industriaşi. Recensământul din anul 1900 nota la Tăşnad 4274 de locuitori, ce locuiau în 731 de case realizate cele mai multe din chirpici, pământ şi lemn şi foarte puţine din piatră sau cărămidă, acoperite cu paie . sau trestie, şindrilă şi foarte puţine cu ţiglă. Un eveniment important din istoria localităţii 1-а reprezentat înfiinţarea băncii Vulturül, ce-a de-a treia bancă românească din judeţ, deschisă în arul 1908, în urma eforturilor întreprinse de câţiva preoţi, avocaţi, învăţători, dar şi simpli ţărani din Tăşnad şi satele din jur, cu scopul acordării de ajutor financiar proprietarilor cu spirit întreprinzător, impulsionând astfel viaţa economică a zonei. Activitatea băncii a avut un caracter preponderent agrar ajutând în special lumea satelor unde investiţiile erau mai modeste, dar s-a implicat şi în domeniul cultural sprijinind activitatea Astrei. Activitatea băncii a continuat până în anul 1947, sub conducerea directorului PinteaVasile. Un rol central în această iniţiativă 1-а avut avocatul dr. Coriolan Steer, membru în conducerea băncii nou înfiinţate şi una dintre personalităţile marcante ale vieţii economice, politice şi culturale ale Tăşnadului din acea perioadă. El a fost preşedinte al despărţământului Tăşnad al Astrei, implicat intens în activitatea de culturalizare a populaţiei din zonă, jucând un rol important în cadrul evenimentelor care au marcat decisiv primele decenii ale secolului al XX-lea.Afăcut parte din Consiliul Naţional Român - Tăşnad, fiind delegat ca reprezentant al Cercului electoral Tăşnad la Marea Adunare Naţională de la Alba lulia (1 Decembrie 1918), unde dobândeşte statutul de membru al Marelui Sfat Naţional Român. La alegerile din noiembrie 1919 este ales în unanimitatea senator al cercului Tăşnad. în perioada următoare integrării Transilvaniei în România, Tăşnadul a continuat să-şi păstreze statutul de centru de plasă. Anii dintre cele două războaie mondiale au fost caracterizaţi de o dezvoltare economică lentă, dar constantă. în anul 1931 Tăşnadul era menţionat ca şi comună de sine stătătoare, având în componenţa sa şi satele: Blaja (alipit Tăşnadului în anul 1929), Moara Banfi (azi Valea Morii) şi Tăşnadul Nou. Conform monografiei sanitare întocmită de medicul de circumscripţie JMicolae Pop, la 28 iulie 1938, Tăşnadul avea o suprafaţă de 3772 de hectare şi 5860 de locuitori din care 1498 erau români, 1463 erau maghiari, 1928 şvabi şi 782evrei. Gradul de analfabetism era foarte scăzut, de doar 2-3%. Tăşnadul era reşedinţă de plasă, având pretor (Gheorghe Pop), notar
