Kinces, Diana: Tăşnad. Chid cultural. Istoric (Satu Mare, 2015)
Învăţămănt
Biserica Ortodoxă Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril Comunitatea românească din localitate şi-a construit o biserică de lemn încă din anul 1720. Ea este amintită din nou în conscripţia din anul 1733, dar şi în cele ulterioare. în locul vechii biserici de lemn, la iniţiativa preotului loan Scridon, în anul 1930 se pune temelia bisericii actuale din cărămidă, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril. Matricole parohiale existau încă din anul 1824. Dintre cărţile de cult vechi care au aparţinut bisericii amintim Evanghelia de la Blaj din anul 1765, Cazania tipărită la Bucureşti în anul 1768, un Polustav, tipărit la Blaj în anul 1793, un Penticostarion, tipărit la Blaj, 1808, Apostol, Blaj, 1814, Octoih, Blaj, 1825. cig Localitatea se află la o distanţă de aproximativ 7 km de oraş, fiind atestată documentar în anul 1215 sub denumirea de Sugu, Chug, iar din anul 1519 sub forma Chög care seva păstra pe tot parcursul stăpânirii maghiare (Csög). în evul mediu localitatea a aparţinut domeniului Tăşnad şi і-a avut ca stăpâni pe episcopul Transilvaniei, familia Csögi, pe Habsburgi, începând cu secolul al XVI-lea pe Gheorghe Rákóczy, iar în secolul al XVIII-lea apar ca stăpâni familiile Wesselényi, Vay şi în fine familia grofului Károlyi. în anul 1569 localitatea aparţinea de domeniul Tăşnadului şi avea înscrişi în urbariu, 68 de capi de familie din care 24 de coloni cu sesie întreagă (suprafaţă de pământ), 34 de coloni cu jumătate de sesie şi 10 jeleri care locuiau în casele altora, deci o localitate foarte mare, cu o populaţie totală de 350 - 400 de suflete! în conscripţia din anul 1733, întocmită de Inochenţie Micu Klein şi organele comitatului Solnocu de Mijloc, localitatea apare ca şi românească, având biserică ortodoxă din lemn în frunte cu preotul Mihai. Existau 46 de contribuabili, aceasta însemnând că localitatea avea cel puţin 200 de locuitori. La 1750 conscripţia întocmită de Petru Pavel Aron nota în Cig 283 de locuitori, o biserică de lemn, un preot şi un cantor, în conscripţia din anii 1760 - 1762 găsim în localitate 59 de familii ortodoxe (cca. 320 de suflete), cu un preot şi biserică şi doar o singură familie de greco-catolici.în conscripţia nobililor din 1797 apar ca mari proprietari familiile Cserey şi Vay, Tezaurariatul iar ca proprietari mai mici apar familiile Bănfy, Csögi şi un mare număr de nobili de origine română: Vitéz, Deák, Gosa, Major Tógyer, Magyar, Demeter, Rájter, Ursz, Oros (care aveau casă proprie în sat). Tot în lista nobililor erau trecuţi şi cei doi preoţi Nagy Nicolae şi Nagy Gheorghe (notaţi ca şi români) şi cantorul de la biserica românească, Békés Petre. în anul 1805 sunt reamintite familiile de mici nobili români menţionate mai sus, apărând în plus familiile: Balaban, Hodaszi, Racz. în anii 1819 - 1820 trăiau în Cig 13 familii de mici nobili, 74 de familii de iobagi şi 4 familii de libertini. Recensământul din anul 1850 consemna 561 locuitori, din care 513 erau români, 13 maghiari şi 34 evrei. în anul 1857 erau consemnaţi 537 de locuitori, din care 489 erau greco-catolici, 21 reformaţi şi 34 izraeliţi, fiind menţionaţi un preot, un funcţionar, 62 de proprietari de pământ şi 10 industriaşi. în anul 1910 localitatea avea 734 de persoane,
