Bălu, Daniela: Certeze. Chid Cultural. Istoric (Satu Mare, 2015)

Huta certeze

anul caş, urdă şi brânză. Pe vremuri, cantitate de lapte obţinută se încrusta pe "răboj", o bucată de lemn de mesteacăn, pe care se tăiau semne distincte: "săliştea mare" (o tăietură dreaptă şi adâncită jur - împrejur, care separa turma unui proprietar de a altuia, văzându-se astfel câte turme sunt, dar şi câţi proprietari - "gazde"); "săliştea mică" (o crestătură subţire, superficială care semnifica numărul ciobanilor -"văjnicarilor"); o tăietură de un milimetru, adâncită, însemna o cupă, măsuratul laptelui făcându-se şi cu lingura, ceanocul, găleata sau măsura, fiecare reprezentând o anumită cantitate de lapte.

După ce toate aceste îndeletniciri masculine se finalizează, urmează ospăţul la iarbă verde, moment în care începe rolul "boreselor", a gospodinelor ce pregătesc tradiţionalele "boace" (sarmale), ce se află azi în aspră concurenţă cu meniuri din ce în ce mai sofisticate, cetera şi zongora fiind şi ele completate de artişti celebrii.