Bălu, Daniela: Certeze. Chid Cultural. Istoric (Satu Mare, 2015)
Huta certeze
Consecinţele fenomenului migraţional, ce a generat modificări semnificative şi în structura ocupaţiilor tradiţionale, se resimt inclusiv în scăderea drastică a numărului de stâni, astfel că, la Huta Certeze azi nu mai este nicio stână, iar la Certeze sunt doar trei. TURISM întreaga zonă a comunei Certeze este deosebit de pitorească, fascinând prin peisajele de pe Valea Albă sau Valea Rea, drumul de pădure ce duce spre priza de captare a apei de pe râul Valea Rea (din Huta Certeze), numită de localnici "hidrocentrală", sau drumul spre borcutul "Tâlharilor", ce ajunge la vârful "Buianului" (1.147m), hotarul dintre Ţara Oaşului şi Maramureş. Aproape fiecare loc are o poveste, o legendă ce-i justifică toponimicul: "borcutu' Tâlharilor" a fost descoperit de nişte tâlhari care se ascundeau prin pădure, şi atacau căruţele boierilor, îngropând comorile din minele de aur în ascunzişuri doar de ei ştiute! Certeze, Moişeni şi Huta Certeze oferă privelişti ce încă mai amintesc de basmele copilăriei, dar şi de realităţi istorice care certifică mesajul folclorului tradiţional: "codru-i frate cu românu' ". De aici se vede pădurea Arşiţii, locul în care s-au ascuns călugării de la Bixad sau partizanii, după "ce au venit comuniştii". Desigur, în aceste păduri dese şi umbroase locuieşte nimeni alta decât "muma pădurii", ce-i fură întotdeauna pe copiii răi! Şi se mai văd "mesele unde mâncau uriaşii", azi pline de muşchi ... înverziţi! Iar întâlnirea cu urşii, urşii furnicari, ciutele, vulpile sau râsul, este foarte posibilă!
