Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2003-2004 (7-8. évfolyam, 1-2. szám)
Cosmin Popa-Gorjanu: Feudalismul românesc?
48 Cosmin Popa-Gorjanu caz. în viziunea ei conceptul de vasalitate ascunde şase tipuri diferite de relaţie: conducător-supus, patron-client, stăpân de pământ-şerb, angajatorangajat, comandant militar-soldat, tiran local-victimă25. Concluziile sale sunt că, relaţia pe care istoricii o numesc vasalitate, era cu mult mai puţin importantă decât o sugerează modelul feudalismului nemarxist în societatea medievală, ea fiind concurată serios de alte tipuri de relaţii. în general, înainte de secolul XII, nobilii şi oamenii de condiţie liberă nu datorau slujba militară din pricina vreunei donaţii a unui fief. Ei îşi stăpâneau pământul cu drepturi depline şi independente specifice societăţii în care trăiau, iar serviciile pe care le datorau proveneau din relaţia lor de supuşi ai unui conducător, iar nu de pe urma fiefurilor primite în calitate de vasali. Prin lucrările lui Brown şi Reynolds istoricii români au astăzi la dispoziţie mijloace de informare care lărgesc orizontul de înţelegere a modului în care au luat naştere modelele teoretice care au reprezentat puncte de reper esenţiale în descrierea trecutului românesc. Imaginea pe care o avem despre societatea medievală occidentală, nu numai din lucrările lui Susan Reynolds ci şi ale altor istorici, oferă o înţelegere mai profundă şi mai nuanţată relaţiilor sociale din acele părţi. Care este relevanţa acestor aprecieri pentru medievistica românească contemporană? După cum se poate constata, în ceea ce priveşte feudalismul, istoricii români au comis aceleaşi erori ca şi alţi confraţi din alte istoriografii atunci când au împrumutat conceptul şi l-au inserat în evul mediu românesc. Introducerea conceptului şi definiţiile variate pe care le-a primit corespund dezvoltărilor din alte istoriografii. Dacă după 1989 se părea că feudalismul marxist nu mai este susţinut, locul lăsat gol pare să fie umplut de definiţiile mai vechi, care l-au precedat. Ne gândim în acest sens la retipărirea recentă a unor lucrări ale medievisticii româneşti interbelice. Aceste lucrări, meritorii din multe puncte de vedere, reflectă însă nivelul de abordare al anilor 1940 sau 1950. între timp reacţii faţă de utilizarea conceptului au apărut atât în istoriografia românească, cât şi în cea occidentală. Deşi utilizarea feudalismului, ori definiţiile sale, sau chiar teoria fărâmiţării feudale au fost criticate în istoriografia românească înainte de 1989, cea mai recentă lucrare de istorie românească medievală, iniţiată de Academia Română, conţine în mod inexplicabil definiţii şi termeni ieşiţi din combinaţia definiţiei marxiste (insistând pe modul de producţie) cu cea nemarxistă (legăturile feudo-vasalice). în volumul al III-lea al Istoriei Românilor, este prezentat „procesul de feudalizare” în Europa Centrală şi de Sud-Est, care este definit drept „un feudalism de sinteză”, reprezentat de o societate nouă născută „direct din descompunerea societăţii gentilice”26. 25 Susan Reynolds, Fiefs and Vassals: The Medieval Evidence Reinterpreted, Oxford, 1994. 26 Istoria Românilor, III, Genezele româneşti, coord. R. Theodorescu, Şt. Pascu, Bucureşti, 2001, p. 129, 134.
