Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2003-2004 (7-8. évfolyam, 1-2. szám)
Cosmin Popa-Gorjanu: Feudalismul românesc?
Feudalismul românesc? 49 Procesul de feudalizare, afirmă autorii, se caracterizează prin predominarea economiei naturale, caracterul condiţionat al proprietăţii funciare de tipul beneficiului sau feudului, a senioriei, dependenţă juridică, funciară şi personală a ţăranilor, perceperea rentei prin constrângere extraeconomică. Prin şerbirea în masă a ţăranilor lua sfârşit procesul de feudalizare în Franţa, formându-se astfel feudalismul francez, clasic, ce a devenit „un veritabil model pentru alte state europene în interiorul cărora se constituiau noile raporturi sociale”27. Aceste aprecieri referitoare la societatea medievală în secolele XI-XIII, dovedesc un nivel de informaţie şi concepţie corespunzătoare anilor 1960, ignorând o întreagă literatură istorică medievistică elaborată începând cu anii 1970 şi până în prezent. Volumul al IV-lea al aceleiaşi lucrări conţine un subcapitol dedicat realităţilor sociale din Ţara Românească şi Moldova sub redacţia lui Ştefan Ştefanescu. Este îmbucurător să observi că boierii nu mai sunt numiţi feudali şi că raporturile sociale pot fi prezentate fără a face uz de terminologia marxistă. Totuşi unele rămăşiţe ale vechilor şabloane pot fi întâlnite atunci când se prezintă „imunitatea feudală” (atribut al marelui domeniu în condiţiile economiei naturale şi ale fărâmiţării feudale)28. Curţile boiereşti, reprezentau „organe de represiune, cea mai limpede expresie a fărâmiţării puterii politice în secolele XIV-XV”, iar mai jos aflăm că erau „locul de unde îşi exercita puterea stăpânul feudal”29. O pagină mai departe aflăm şi pricina creării „ierarhiei feudale”, şi anume teama de permanentizare a războaielor private între boieri30. Aceste reveniri la ipoteze şi teorii lansate în anii 1950 şi 1960 sunt inexplicabile dacă ţinem cont că ele au fost corectate încă din 1977-1978 în istoriografia românească. Feudalismul şi conceptele aparţinătoare precum vasalitatea şi fărâmiţarea feudală, sau adjectivul feudal, cu sensul de medieval, deşi. apar mai rar în cazul studiilor de medievistică recente, au pătruns adânc în vocabularul românesc actual. Este greu de crezut că ele pot fi înlăturate cu uşurinţă din manualele şcolare sau din literatura de popularizare. Utilizările acestor termeni de către nespecialişti sunt oricum în afara controlului istoricilor. Manualele de Istorie de clasa a XH-a cuprind un capitol de istorie medievală românească intitulat Feudalismul românesc. Aşa cum am arătat mai sus, Tratatul de istorie al Academiei conţine încă definiţii şi termeni hibrizi. Recent, pe un post de televiziune, un istoric român explica aderarea României la coaliţia anti-irakiană în termenii unei relaţii de vasalitate a autorităţilor române faţă de suzeranul american, ceea ce sugerează atracţia 27 Ibidem, p. 130-131. 28 Istoria Românilor, IV, De la universalitatea creştină către Europa „patriilor", coord. Şt. Ştefănescu, C. Mureşan, Bucureşti, 2001, p. 124. 29 Ibidem, p. 125, 126. 30 Ibidem, p. 127.
