Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2003-2004 (7-8. évfolyam, 1-2. szám)
Zsigmond Jakó: Publicarea izvoareor transilvănene în ultima jumătate de veac
Publicarea izvoarelor transilvănene în ultima jumătate de veac 23 ameliorarea situaţiei, desigur, în măsura considerată necesară de specialiştii români, mi-am asumat chiar şi riscul de a fi înţeles sau interpretat greşit. *** Situaţia prezentă a publicării de izvoare din Transilvania este determinată de faptul că, în trecut, Curbura Carpaţilor a divizat teritoriul României în două spaţii distincte privind cultura scrierii: cea latină şi cea chirilică. Scrierea chirilică a fost abandonată de români, în favoarea celei latine, numai în anii 1860, cauzând diferenţe majore atât în cantitatea, cât şi în calitatea izvoarelor scrise, provenite din interiorul sau exteriorul Carpaţilor. Acest fapt explică decalajul existent între aprecierea internă şi situaţia generală a publicării de izvoare transilvane, raportat la valorificarea moştenirii surselor istorice - comune cu cea transilvană - în Ungaria sau chiar în Slovacia. Este hotărâtoare şi evoluţia cercetării izvoarelor istorice din Transilvania, deoarece trecutul preocupărilor privind acest domeniu are un rol important, chiar determinant, atât pentru prezent, cât şi pentru viitor. Capitolele dezvoltării anterioare sunt prezentate în introducerea la primul volum din diplomatarul transilvan* 1, iar situaţia generală a surselor scrise din România poate fi cunoscută din lucrările profesorilor Ioachim Crăciun din Cluj-Napoca şi Damian P. Bogdan din Bucureşti. Potrivit acestora, România are, în total, 467 izvoare narative anterioare anului 18002. Dintre acestea, 54 se referă la Moldova, 43 la Ţara Românească şi 370 la Transilvania. Dintre cele transilvane, 155 sunt în limba maghiară, 104 în germană, 90 în latină, 16 în română şi cinci într-o altă limbă. Potrivit estimărilor făcute de profesorul Bogdan, România are aproximativ 600 manuscrise chirilice slavo-române. Dintre acestea, 400 se referă la Moldova, 150 la Ţara Românească, iar 20 la Transilvania. Numărul diplomelor chirilice a fost estimat de el la peste 7000, dintre care 4000 se referă la Moldova, 3000 la Ţara Românească, 11 la Transilvania3. în schimb, numărul diplomelor latine referitoare la Transilvania, din perioada voievodatului (deci până la sfârşitul anului 1541), 2003. Textul acestei comunicări, în limba maghiară, a apărut în revista Levéltári Közlemények, 75 (2004), 3-12. Lucrarea de faţă este varianta în limba română, extinsă, cu problemele privind cercetarea românească. 1 Jakó Zs. (red.), Erdélyi Okmánytár. Oklevelek és más írásos emlékek Erdély történetéhez. Codex diplomaticus Transsylvaniae. Diplomata, epistolae et alia instrumenta litteraria res Transsylvanas illustrantia, I, 1023-1300, Budapest, 1997. (A Magyar Országos Levéltár kiadványai, II, Forráskiadványok, 26). 2 I. Crăciun, Repertoriul manuscriselor de cronici interne privind istoria României, sec. XVXVIII, Bucureşti, 1963. (Cronicile României, I). 3 D. P. Bogdan, Din paleografia slavo-romănă, in voi. Documente privind istoria României. Introducere, I, Bucureşti, 1956, p. 114 (în continuare DIR); idem, Diplomatica slavo-romănă, in voi. DIR. Introducere, II, Bucureşti, 1956, p. 14.
