Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2003-2004 (7-8. évfolyam, 1-2. szám)
Zsigmond Jakó: Publicarea izvoareor transilvănene în ultima jumătate de veac
22 Zsigmond Jakó Datorită crizei prezente, nu este suficientă doar exprimarea dorinţei de conlucrare, ci este nevoie de acţiuni concrete, pentru ca reflexele seculare să fie schimbate, treptat, de convingeri ferme, în folosul colaborării. în domeniul explorării izvoarelor istorice, cel mai prielnic segment pentru primul pas, în acest sens, ar fi medievistica, această perioadă fiind mai neutră, mai îndepărtată de interesele prezentului. Dacă cercetătorii de diferite etnii vor folosi acelaşi fond documentar, precum şi metode apropiate într-o măsură mai mare sau mai mică, atunci putem să sperăm că se vor apropia şi opiniile în privinţa interpretărilor. Problema schiţată este accentuată de faptul că accesul şi condiţiile de cercetare a izvoarelor din epoca vizată, sunt rămase în urmă foarte mult, atât faţă de cerinţele actuale, cât şi faţă de practica vecinilor noştri direcţi din Europa Centrala. Deoarece publicarea izvoarelor este tergiversată, numai intensificarea cercetărilor în arhive poate să ducă la modernizarea istoriografiei transilvane. încercările în acest sens, însă, naufragiază, datorită obstacolelor moştenite din epoca dictaturii, care percep arhiva ca o problemă de securitate internă şi nu ca o instituţie ştiinţifică dedicată informării publicului. Nu numai evoluţia istoriografiei interne este paralizată de situaţia din arhivele transilvane, dar şi cele din ţările, în care, la rândul nostru, este necesar să solicităm accesul la fondul lor documentar. îmbunătăţirea situaţiei, în acest sens, se lasă, încă, aşteptată, până când specialiştii din domeniu vor determina priorităţile de cercetare, conform realităţilor existente, vizând nu numai trecutul naţiunilor conlocuitoare, în parte, ci şi al ţării, în întregime. Astfel, criza perceptibilă acum în preocupările privind sursele istorice din Transilvania se anunţă de durată, deoarece mentalitatea caracterizată de nepăsare este dublată de lipsa specialiştilor dotaţi adecvat şi de deficitul cronic de mijloace materiale. Nu cred că ar fi necesar să insist, în continuare, asupra efectelor şi conotaţiilor întrebărilor schiţate sau să mai accentuez actualitatea deosebită a prezentării acestora. Menirea acestor rânduri era prezentarea obiectivă a celor mai importanţi factori ai problemei. Sugestii pentru viitoarele obiective mi-am permis, însă, numai în privinţa istoriografiei maghiare. Formularea acestor obiective şi măsuri în cercetarea românească şi germană - în afara celor care ating, în mod natural, şi pe cea maghiară - o consider că este de competenţa specialiştilor aparţinând etniilor respective. Totuşi, în spiritul profesorului Engel, şi satisfăcând, totodată, obligaţia mea faţă de Academia Română, prezint, în limba română, şi pentru cei competenţi din istoriografia română - fără cosmetizare -, principalele observaţii făcute cu ocazia informării specialiştilor maghiari*. în speranţa, că aceste concluzii vor contribui la Prima variantă a acestei lucrări a fost prezentată la sesiunea ştiinţifică privind cercetarea arhivistică din Transilvania, organizată de Societatea Muzeului Ardelean, la 24-25 octombrie
