Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2003-2004 (7-8. évfolyam, 1-2. szám)
Ioan Drăgan: Dispariţia cnezului proprietar a mijlocul scolului al XV-lea
Dispariţia cnezului proprietar 113 Dispariţia cnezului posesor liber. Fenomenul cel mai interesant al perioadei cercetate îl reprezintă dispariţia categoriei cnezilor proprietari, stăpânind moşiile lor fără acte regale. Cu aceasta s-a încheiat "seria istorică" a feudalităţii româneşti originare, care şi-au mai păstrat caracteristicile dinainte de impactul cu instituţiile oficiale ale regatului feudal maghiar. Noţiunea românească străveche care îi denumea pe cnezii posesori liberi, aceea de cnez, o vreme şi cnez nobil, după obţinerea actului de posesiune, a cedat definitiv locul în perioada cercetată termenului oficial de nobil sau nemeş, dispărând la începutul domniei lui Matia. Doar două danii am găsit după anul 1440, care să-i califice expres pe beneficiari drept cnezi. Una a lui Vladislav I din 6 iulie 1442, prin care dăruieşte "cnezilor români" (keneziorum Wolachorum) Nicolae Turcin de Gamza, Mihai de Cornet, Nicolae şi alţi patru din Berzews, părţi din posesiunile Berzews, Ohaba şi Ohabiţa din districtul Lugoj15. Cealaltă este donaţia lui Iancu de Hunedoara din 20 iulie 1445, dată chiar din Hunedoara pentru cnezii din Râu Alb, Petru fiul lui Balotă, Valentin fiul lui Vlad (Wlad) şi Valentin fiul lui Tatul, pentru posesiunile Râu Alb şi Ohaba stăpânite până atunci cu titlul de cnezat16. Cnezii mai apar, explicit, sub nume colectiv, în compunerea societăţii şi a adunărilor româneşti din districtele privilegiate şi în anumite formulare de cancelarie, cu ocazia donării unor cnezate. La 1447 Iancu de Hunedoara dăruia lui Simion de Cuhea cnezatul acelei posesiuni, fost al fratelui său, "cu toate drepturile şi foloasele, cu care ceilalţi cnezi obişnuiau să-şi ţină de drept cnezatul"17 18. Acelaşi guvernator dăruia patru ani mai târziu nobililor din Dolha două posesiuni rutene "după obiceiul şi asemenea cnezilor români" (more et ad instar keneziorum Valachalium)'*. în Haţeg, la 1458, o danie de cnezat la Băieşti se face în condiţiile "în care obişnuiau să-şi ţină cnezatele ceilalţi cnezi şi nobili din districtul Haţeg"19. Aceste referinţe exprese la cnezii posesori, similari nobililor, în Maramureş, respectiv Haţeg, sunt între cele mai târzii, dacă nu chiar ultimele20, pentru cele două regiuni în care, cel puţin în formă, nobilimea a înlocuit cnezimea. Chiar şi imperfectul folosit în formulele consacrate privilegiu?) „asemenea celorlalţi nobili adevăraţi ai ţării noastre”. Vezi comentariul nostru, în Nobilimea, p. 224. 15 Pesty, Krassó, III, 292. 16 Izvoare Ţara Haţegului, I, p. 104. 17 Mihályi de Apsa, Diplome maramureşene, Maramureş-Sziget, 1900 (în continuare Mihályi), 194: „simul cum omnibus iuribus et proventibus quibus alii kenezii keneziatum de iure consueverunt”. 18 Mihályi, 212. 19 A. Sacerdoţeanu, Două acte hafegane şi unul vălcean, in AAR-MSI, 17 (1935), p.219: „quibus ceteri kenezii nobilesque districtus de Haczak suos keneziatus tenere consueverunt...”. 20 Actul publicat de Mihályi cu data de 1 iunie 1453, Haţeg (nr. 216) este un fals evident.
