Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Societate
Negustoresele din Cluj în prima jumătate a secolului al XVlI-lea 43 duse în afara principatului erau pânzeturile, produse de îmbrăcăminte, de pasmanterie, săpun. Acest ultim produs era foarte solicitat pe piaţa de la Baia Mare. Au existat câteva negustorese care au dus doar săpun: soţiile lui loan Igyârto (1604-19), Francisc Borbély (1610-1617), Anton Nylas (1610-18), Petru Csiszár (1614-15), loan Gál (1615-19), Gheorghe Vicéi (1616-18). Comerţul practicat de femei era un comerţ mic, cu produse ieftine, de necesitate cotidiană şi care erau duse în târgurile din apropierea Clujului, aşa cum rezultă din datele registrului. Baia Mare a fost destinaţia pentru 133 de transporturi din totalul de 267, Oradea pentru 49 din 180, Cărei şi Sălaj pentru câte 16 din 108 respectiv 38, Satu Mare pentru unul din cele două transporturi, iar la Tăşnad doar o negustoreasă a fost în aceste decenii. Spre Ungaria negustoresele s-au îndreptat de 117 ori, totalitatea exporturilor încolo însumând 780 de transporturi. Din păcate, doar în şapte cazuri ştim destinaţia exactă a femeilor: şase la Preşov şi unul la Debreţin. In rest, vameşul a notat doar că mergeau în Ungaria. în Polonia, din cele 38 de transporturi, doar unul a fost făcut de o negustoreasă. Pentru alte 42 de transporturi, în locul destinaţiei se notase doar că mergeau “afară” (ki). Este imposibil de ştiut locul unde urmau să ajungă din moment ce astfel era desemnat tot ce era exterior Transilvaniei propriu-zise. De exemplu, şi pentru Sălaj s-a folosit de două ori, la 30 iunie 1636, expresia “afară în Sălaj” (viszen ki Szilágiban)'2. Pentru un transport femeile au plătit în medie 1 florin 55 denari, asta în condiţiile în care vama de 3% achitată în medie pentru un export din totalul de 2301, a fost de 14 florini 63 denari. Valoarea produselor duse varia şi în acest cadru. Astfel, negustoresele care au mers la Cărei au plătit în medie o vamă de 74 denari, la Baia Mare şi Sălaj 91 denari, la Oradea 1 florin 97 denari, în Ungaria 1 florin 89 denari, în afară de femeile care şi-au transportat personal marfa au existat şase care au trimis-o prin alţi negustori sau prin fiii lor. Era un obicei ce rareori putea fi întâlnit şi la negustorese cu experienţă ca Ana Seres, care o dată, pe 21 septembrie 1616 a recurs la această metodă. Deşi importul de mărfuri ocupa un loc secundar (tabelul 8) în preocupările negustoreselor, analiza registrului tricesimal arată că 51 de femei erau implicate direct ori indirect în acest tip de comerţ. Dintre ele 41 aduceau personal marfa, iar pentru 10 se aducea marfa. Marfa era transportată de fiii lor pentru cinci dintre ele, de alţi negustori pentru trei, iar pentru două, soţiile (văduvele) lui Ştefan Csáki şi a lui Torna Vicéi, de către slugi. Celor zece femei ei au făcut 19 transporturi în perioada 1610-1636. Tricesima plătită pentru mărfurile aduse a fost de 354 florini 35 denari. Produsele erau extrem de variate, de la condimente (piper, ghimbir), zahăr, peşte - pentru care s-au plătit doar 43 florini 75 denari - la stofe, pânză, îmbrăcăminte, încălţăminte, obiecte de pasmanterie. Aceste lucruri, aşa cum se vede din cele treisprezece precizări ale provenienţei, erau aduse uneori de la mari depărtări: şase transporturi de la Viena, câte două de la Cracovia, Jaroslaw, Preşov şi unul de la Cărei. 12 12 Kolozsvári harmincadjegyzékek, p.519.
