Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Opinii
218 Bogdcm-Florin Popovici Referitor la varianta b), a unui traseu care ar fi durat o singură zi, constatăm că pare a fi confirmată de majoritatea surselor contemporane: Marcus Fronius, anonimul braşovean, cronicarii turci Findiklili şi Raşid. Aceste relatări coincid şi cu desfăşurarea evenimentelor din 21 august, aşa cum au fost reconstituite124. Cu toate acestea, C. Rezachevici ignoră cele afirmate de ceilalţi cronicari, luând în considerare doar mărturia lui Findiklili, căreia îi dă o altă interpretare (că, de fapt, traversarea Tămaşului Mare s-ar fi realizat în 20/21 august125). Această interpretare nu ni se pare una corectă, din mai multe motive. în primul rând, aşa cum am încercat să demonstrăm, este puţin plauzibilă varianta ocolirii pasului Bran pe Valea Dâmboviţei. Apoi, anonimul braşovean şi cronica lui Findiklili susţin că artileria şi bagajele au fost lăsate în urmă (la drum) în ziua de 20 august, şi, în aceste condiţii, este puţin probabil că ar fi traversat Tămaşul într-o zi... Apoi, Raşid susţine că trupele din faţa cetăţii Bran au fost chemate de cei care merseseră înainte spre noua trecătoare, ceea ce iarăşi ar fi imposibil dacă traversarea s-ar fi făcut peste Tămaş. Toate acestea demonstrează, după opinia noastră convingător, că traversarea s-a realizat într-o zi (calculată de la poziţia iniţială a armatelor) de pe drumul Branului, din faţa cetăţii. Acceptând că traversarea s-a făcut într-o zi, rămâne de stabilit, în măsura posibilităţilor conferite de izvoare, traseul armatelor din zona Branului spre Zărneşti-Tohan. Cum spuneam, există trei variante principale. bl). Prin Crăpătura Pietrei Craiului. Descrierea geografică a acestui traseu ar întruni descrierile izvoarelor, în litera lor. Crăpătura Pietrei Craiului este o zonă de defileu, situată la 1660 m altitudine, între peretele de calcar ce formează Piatra Craiului Mare (în zonă, Vârful Tumu, 1923 m) şi culmea Piatra Craiului Mică (1816 m). Coborârea parcurge o diferenţă de nivel de 680 m, printr-o zonă caracterizată ca “un imens depozit de bolovani”, de grohotişuri instabile. Deşi, aşa cum spuneam anterior, I. Turcu, pe baza legendelor locale susţinea că pe aici exista o potecă de contrabandă, pe unde puteau trece şi cai cu poveri126 cunoscători ai zonei din punct de vedere geografic nu sunt de acord că prin această zonă ar fi putut circula o armată127. Dar chiar acceptând că ar fi existat o potecă, aceasta nu putea fi — cum nici astăzi nu este şi nu permite relieful să fie altfel - mai lată de un om sau un om călare. Acordând 2 m pentru un individ, şi considerând doar 10000 de oameni care ar fi trecut prin zonă, rezultatul este o coloană de 20 km. Ceea ce înseamnă că atunci când primele trupe au coborât la Zărneşti, ultimii luptători nici nu părăsiseră drumul Branului... Chiar dacă această evaluare este discutabilă, grosso modo ideea rămâne totuşi cea exprimată de Szalay: “Trebuie să presupunem că o atât de mare oaste ca cea a lui Thököli nu ar fi putut să se descurce pe o 124 Rezachevici (op. cit., p. 195) consideră, pe baza diferitelor izvoare, că cele două armate erau faţă în faţă în jurul prânzului, iar bătălia, foarte scurtă de altfel, s-a desfăşurat spre seară. 125 Ibidem, p. 182. 126 Deşi autorul recunoaşte că în vremea sa acest lucru nu mai era posibil, trecerea “fiind de mult timp tare neglijată”! (p. 38.) 127 Ionescu-Dunăreanu, op. cit., p. 78.
