Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Opinii
214 Bogdan-Florin Popovici Lebrecht, care aduce însă detalii în plus asupra manierei în care s-a procedat. Nu cunoaştem sursele de documentare ale acestuia, mai exact în ce măsură ar fi fost vorba tot despre Cronica lui Cserei. Presupunând totuşi că ar fi vorba despre surse independente, există două relatări care afirmă că s-ar fi folosit un astfel de procedeu, ceea ce ar da o oarecare credibilitate informaţiei. Nu se precizează însă nicăieri amploarea defrişării pe care o astfel de acţiune ar fi presupus-o..., nici o estimare a timpului necesar pentru a o realiza, lată de ce considerăm posibil ca această tehnică de coborâre să se fi folosit, însă este puţin probabil, după opinia noastră, ca ea să fi fost generalizată, pentru întreaga armată. Cel mai probabil a avut o întrebuinţare limitată, o parte a trupei folosind arborii prăbuşiţi anterior şi găsiţi în drum; ni se pare însă puţin probabil să se fi recurs la tăieri de arbori, neexistând în primul rând timpul necesar pentru acest scop, nici motivaţia, căci, aşa cum spuneam, pantele nu sunt atât de abrupte. Un alt aspect semnificativ este traseul urmat şi durata traversării. S-au realizat în acest sens, aşa cum arătam, câteva încercări de reconstituire a acestora. Un prim punct de reper l-ar putea reprezenta poziţia palăncii atacate - după mai multe surse - în ziua de 15 august. Este greu de identificat cu precizie în teren poziţia acestei fortificaţii. Din relatarea lui Joseph Teutsch ar rezulta că fortificaţia se afla dincolo de Bran (deci, între Bran şi Rucăr). Prezentarea lui Findiklili ar permite o identificare: palanca se afla în mijlocul unei trecători, lângă drum. Această descriere s-ar potrivi cu zona Cheilor Orăţiii01, unde o fortificaţie (poate fosta cetate “Piatra Craiului”, alias cetatea Orăţii, alias cetatea Dâmboviţei102 etc.) se află poziţionată chiar deasupra unui loc de trecere îngust şi expus. Cetatea nu se află însă chiar la graniţă, ci cam la o oră de mers, spre sud, iar Radu Greceanu spune că palanca se afla la hotarul ţării, adică în apropiere de culmea Carpaţilor103. însă din unele periegheze, ar rezulta prezenţa în această zonă de culme a unei fortificaţii care supraveghea drumul Branului, databilă în perioada stăpânirii austriece şi situată în apropiere de vechiul traseul al graniţei104 105. Această ultimă variantă, în măsura în care va fi confirmată de viitoare cercetări arheologice mai ample, ar putea reprezenta, cel mai probabil, localizarea corectă a “şanţurilor” Branului. După acest episod, trupele s-au deplasat spre Bran, unde zona fortificată a cetăţii103 le-a blocat accesul spre Ţara Bârsei. După o analiză a situaţiei, s-a decis trecerea pe o cale alternativă. Referitor la momentul în care s-a luat această decizie şi la modul cum s-a pus în aplicare, cronicile şi izvoarele - atunci când fac referire la acest aspect - au două poziţii distincte, fapt ce a generat două reconstituiri principale în istoriografie. 101 Vezi pentru traseul drumului studiul nostru Drumul Branului, în Revista arhivelor, sub tipar. 102 De remarcat faptul că cetatea nu mai era funcţională la 1690, pentru că nici o cronică, nici măcar muntenească, nu aminteşte despre existenţa acesteia ca un punct de rezistenţă militară. 103 Vezi Popovici, Consideraţii privind graniţa .... p. 467-474. 104 Informaţia Stelian Coşuleţ, Muzeul de istorie Braşov, căruia îi mulţumim şi pe această cale. 105 Cum remarca şi C. Rezachevici, la Bran existau şi două rânduri de ziduri care închideau drumul; zidurile avea guri de tragere împotriva eventualului inamic, deci se poate spune că se încadrau întrun complex militar, având în centru cetatea.
