Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Opinii
Din nou despre drumul lui Thököli peste munţi 209 traversat peste culmea Tămaşului68. în 1910, doctorul şi turistul Szalay Béla, după “cercetările mele amănunţite, bazate pe documente originale, noi descoperite în această privinţă”69 susţine că Emerich Thököli nu a trecut nici pe culmea Tămaşului, nici prin şaua Crăpăturii, aşa cum s-a presupus înaintea sa: “S-a întâmplat aşadar că Thököli în permanenţă pe drumul Branului zile întregi l-a ţinut ocupat pe Heissler distrăgându-i atenţia, şi în aceste condiţii pe de o parte pedestraşii pe lângă muntele Popii (zona Vlăduşca), pe de altă parte călăreţii pe culmea Măgurii, mai accesibilă, au coborât spre Valea Râului (pârâul Zămeştilor) şi de aici, prin ocolirea părţii de jos a piciorului estic al Pietrei Craiului Mici şi, sub protecţia pădurilor care atunci cu mult mai jos ajungeau (...), dintr-o dată a apărut cu întreaga sa oaste lângă Zărneşti, unde, în valea Bârsei, şi-a aşezat în ordine de bătaie trupele, în vreme ce tătarii deja incendiară şi Tohanul Vech/'”70. Bazându-se pe Cronica anonimă a Ţării Româneşti, loan Moşoiu71 şi loan Răuţescu72 consideră că armata s-a împărţit astfel: o unitate pe valea Dâmboviţei, prin Piscul Turcilor, alta prin Crăpătura Pietrei Craiului. Este evidentă in aceste cazuri încercarea de a împăca două din variantele prezentate anterior. în alte lucrări, de prezentare generală, doi autori afirmă, primul că soldaţii curuţi “au coborât din satul de colibaşi Măgura, prin Prăpăstii, spre Zărneşti, ori din Rucăr, peste culmea Tămaşului, tot spre Zărneşti”73, iar cel de-al doilea că “nu prin păsurile umblate a năvălit Thököli în Transilvania, ci pe potecile păstoreşti neumblate (sic!) ale Carpaţilor Meridionali şi au coborât versanţii abrupţi spre Bârsa, venind în spatele armatei austriece şi ocupând o poziţie de luptă la Zărneşti”74. Ultimele studii referitoare la problema trecerii peste Carpaţi au apărut în 1989. Primul îi aparţine regretatului cercetător braşovean Pavel Binder75. Cronologia evenimentelor, după reconstituirea autorului este următoarea: 5/15 august: incursiunea unităţii de avangardă şi cucerirea palăncii de la hotar; 6/16 august: armatele aliate se află la Dragoslavele; 18-19 august: trupele ajung la cetatea Bran; 20 august: începe traversarea munţilor. Ideea centrală a studiului său este că armatele au trecut peste Măgura Branului, coborând pe Padina Lupului în ziua de 21 august 169076. Readucând în atenţie demonstraţia şi documentaţia lui Szalay, Binder adaugă acestora un document pe care l-a identificat în Arhiva Bisericii Negre Braşov77. 68 Hajdú J., A magyar-román országos határvonal erdészeti jelentősége, ín Erdészeti Lapok, (1899), p. 230, 244, apud Szalay, Thököli... , p. 128. 69 Szalay B., Der Kamm des Fogorascher Gebirges, ín Jahrbuch des Siebenbürghischer Karpathenvereins, (1935), p. 46. 70 Szalay, Thököly..., p. 147. 71 I. Moşoiu, Branul şi cetatea Branului, Buc., 1930, p. 24, 115. 721. Răuţescu, Dragoslavele, Buc., 1937, p. 26-63. 73 H. Wachner, Istoria Ţării Bârsei, Braşov, 1995, p. 37. 74 Sebestyén M., Erdély Fejedelemsége, Târgu Mureş, 1994, p. 59. 75 Binder, op. cit., p. 113-122. 76 Ibidem, p. 116. 77 Vezi nota 32.
