Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Opinii
206 Bogdan-Florin Popovici îngust şi periculos şi s-a întins între stânci, şi prăpăstii”46. La 1808, despre trecerea lui Thököli prin Padina Lupului vorbeşte Ludwig Albrecht Gebhardi: “dar Thököli prin Valahia a plecat spre Ardeal, şi în această ţară s-au ciocnit. Generalul imperial Heissler apăra trecătorile şi în mod special aşa numita Poartă de Fier. Numai Thököli i-ä păcălit şi a mers peste munţii Zărneştiului, prin Padina Lupului, pe un drum poate încă de nimeni umblat...”47. Franz Sartori, la 1809, spune doar că Thököli a coborât la Zămeşti48. Tot în prima jumătate a secolului al XIX-lea, J.A. Fessler afirmă în sinteza sa de istorie a ungurilor că “Thököli, peste munţii împăduriţi ai Zărneştiului, la Padina Lupului [a trecut]”49, iar Jósika Miklós aminteşte şi el de Padina Lupului50. La 1837, într-o prezentare geografică a Branului şi a regiunii înconjurătoare, se arăta, referitor la evenimentele din 1690: “...munţii Zărneştiului, peste care Thököli în 1690 a năvălit în Tara Bârsei, iar la piciorul acestui munte, în Valea Zărneştiului, la 21 august al anului menţionat, Thököli a surprins armata cezaro-crăiască condusă de generalul Heissler şi de generalul conte Teleki şi le-a cauzat o înfrângere”51 52 53. Holéczy Mihály preciza, la rândul său, în 1838: “dar câţiva ţărani vânduţi, pe drumurile neumblate ale munţilor l-au condus pe Thököli şi pe câteva sute de oameni şi cu aceştia l-a atacat din spate pe Heissler...”5’. G. D. Teutsch la 1852, afirmă că Thököli şi oamenii săi au trecut: “peste munţii înalţi, unde s-a crezut că este inaccesibil pentru picior de om”55. Mihail Kogălniceanu publica la rândul său o descriere a ocolirii pasului Bran: “Brâncoveanu, printr-o trecătoare neocupată, “a executat o operaţie admirată de toţi oamenii de artă; el a tăiat arbori mari şi le-a înhămat cai: soldaţii au urcat pe trunchiuri şi caii au pornit”54. Braşoveanul Bartolomeu Baiulescu va scrie o cronică a evenimentelor la 4 iunie 185855. Aceasta are la origine “manuscrisul lui Mihály Cserei”, dar informaţiile suferă şi o serie de intervenţii ale autorului: “însă Thököli a fost războinic expert, şi nu un nebun... mai bine şi-a căutat drum, deşi mai 46 J. Chr. Engel, Geschichte des Ungarischen Reichs: Geschichte der Moldau und Walachei, I, 1804. p. 341, apud Szalay, Thököli..., p. 126. 47 L. A. Gebhardi, Geschichte des Großfürstenthums Siebenbürgen, Pesta, 1808, p. 288. 48 Fr. Sartori, Berge und Höhlen, în Naturwunder des Österr. Kaiserth.. (1809). p. 123. apud Szalay, Thököli..., p. 126. 49 J. A. Fessler, Die Geschichte der Ungern, IX, p. 434, apud Szalay, Thököli..., p. 136. 50 Jósika M., //. Rákóczi Ferenc fogsága, 1, p. 401, apud Szalay, Thököli..., p. 136. 51 Topographische und geschichtliche Umrisse des Törzburger Passes, în Unterhaltungsblatt für Geist, Gemüth und Publizität, Braşov, 1837, nr. 7 (4 august), p. 50. 52 Holéczy M., A szabaditó háború Magyarország határain kívül, Ín Tudományos gyűjtemény, voi. II, XX (1838), p. 23, apud Szalay, Thököli... , p. 127. 53 G. D. Teutsch, Geschichte der Siebenbürger Sachsen, 1852, p. 622, apud Szalay, Thököli..., p. 127. 34 Rezachevici, op. cit., p. 171, n. 84. Aşa cum se poate observa, descrierea se aseamănă cu cea a lui M. Lebrecht, nefiind, aşa cum susţine C. Rezachevici, “o interpretare originală”,' “o curiozitate”. 55 Nu am reuşit să identificăm o altă sursă, română, maghiară sau germană, care să fi făcut atribuiri şi interpretări toponimice, bazându-se pe cronica lui Cserei. în măsură în care această situaţie va fi confirmată de cercetări ulterioare, rezultă că B. Baiulescu este primul autor care explică toponimicele din zona Tămaşului prin trecerea armatelor thököliene.
